REFORMELE LUI BASESCU SI COLECTIVIZAREA COMUNISTILOR

Am discutat zilele trecute cu autorul unei monografii a localitatii in care m-am nascut. Monografia a fost bine primită de cetăţeni, dar autorul are un regret in ceea ce priveste faptul că amintind de anii comunismului si pomenindu-i pe cei care erau cozi de topor şi care au luptat cu toată abnegatia impotriva concetăţenilor, pentru colectivizare, distrugerea burgheziei, a chiaburimii, a intelectualitaţii locale, a religiei, a educaţiei, a valorilor satului româesc, a provocat un disconfort urmaşilor acestora. Prefacerile comuniste ale anilor 1950-1960 au lasat urme grele in majoritatea familiilor unei localitaţi, iar cei care s-au implicat au fost blamati de concetaţeni, blestemaţi, injuraţi, pentru că răul era legat de poziţia, funcţia, rolul jucat de aceştea în a-i face nefericiţi pe cei mai mulţi vecini nevinovaţi. Ce au facut cozile de topor din acele vremuri? Au executat ordinele dictatorilor din acele vremuri,Stalin,Dej şi ceilalţi care au impus reformarea societaţii, împotriva voinţei şi dorinţei poporului. Urmările acelor blesteme au fost trăite de ei şi de cei din familiile lor.
Astăzi vedem că alţi concetăţeni se inghesuie să pună in practică alte reforme pe care le impun alţi dictatori, şi de această dată împotriva voinţei poporului, şi acum ei sunt blestemaţi, înjuraţi de cei care suporta urmarile aşa ziselor reforme.
Este de necontestat faptul ca instituţiile statului sunt slabe, fără credibilitate, datorită politizării, a lipsei de profesionalism, a coruptiei pe care o practică fără jenă, a atitudinii cu care le tratează puterea politică, aceea de unelte de opresiune, de agenţi electorali, locuri de munca pentru clienţi politici prost pregătiţi , posturi de directori pentru membrii partidului de cele mai multe ori nepotriviţi şi nepregătiţi pentru acele funcţii.
Fără să aibe pretenţia de a face reforme, ar fi suficient să schimbe atitudinea faţă de instituţii, să le profesionalizeze, să le depolitizeze să le lase să funcţioneze fără presiuni politice şi am ajunge in normalitate, ar câştiga încredere, ar deveni utile societăţii. Orice reforme se fac, dacă nu se schimbă atitudinea aşa cum am arătat mai sus, ele nu vor da reultatele necesare şi dorite de societate.
Reformele făcute până acum, în domeniul muncii (codul muncii, codul dialogului social, legea salarizării unice), în sănătate (inchiderea spitalelor, acordarea serviciilor pentru asiguraţi, salarizarea şi reducera personalului medical şi sanitar) în educaţie (prin noua lege a invăţământului), la ministerul de interne, dar şi cele care se doresc a fi făcute, mă refer la modificările din constituţie , la reorganizarea împărţiri teritoriale a României , nu sunt dorite de popor, au produs sau vor produce efecte negative asupra cetăţeanului.
Nu are rost să mai arăt ce efecte au avut reformele comuniste asupra României. Despre aceste efecte s-a vorbit şi se va mai vorbi şi nu la modul pozitiv cu toate răbufnirile de nostalgie a unor napăstuiţi de acum..
După părerea mea , orice reformă care se va face într-o societate, trebuie să fie dorită şi acceptată de cetăţeni, să fie pregătită din timp, studiată de specialişti, dezbătută cu cetăţenii şi aplicată în folosul cetăţenilor. Sunt adeptul progresului, cred că ori ce lucru poate şi trebuie să fie îmbunătăţit în folosul societăţii, al cetăţeanului contribuabil. Atunci cand selucreaza impotriva cetateanului trebuie sa luam atitudine,

Nu rata acest mesaj blog!

Nu rata acest mesaj blog!

ŞANSA CA SPERANŢELE ROMÂNILOR SĂ RENASCĂ

Imediat după ce s-a anunţat alianţa dintre PNL şi PC, au apărut, cum este şi firesc, comentarii pro şi contra acesteia. Istoria şi poziţionarea celor două partide în timp explică şi justifică aceste comentarii critice. Este mai greu de acceptat pentru membrii şi simpatizanţii lor ca cele doua partide care au fost mai tot timpul pe baricade opuse să fie aliate fără ca acest lucru să nu însemne pierderea identităţii, compromisuri de neacceptat, devieri de la doctrina şi de la poziţia tradiţională faţă de principalele linii de politică a României. Încă şi mai acut se pune problema includerii în această alianţă a PSD-ului, adversarul tradiţional al PNL. Dacă ar fi să găsim elemente care despart cele două partide
am găsi atît de multe, încât să credem că ele nu pot să stea niciodată într-o alianţă.
Este categoric un mare risc in primul rând pentru PNL şi mai puţin pentru PSD să îşi piardă identitatea, membrii, electoratul şi desigur poziţia pe care se pare că o au acum în rândul populaţiei asa cum arată toate sondajele.
Deasemenea ascensiunea d-lui Crin Antonescu, care in momentul de faţă nu are alt adversar
decât pe el însuşi, poate fi pusă în pericol, existând posibilitatea ca o parte din electoratul său să îl părăsească nemulţumit de faptul că a iniţiat şi creat această alianţă.
Ei bine, ce i-a determinat pe liderii PNL şi PSD să creeze această unire a forţelor opoziţiei ?
Situaţia de astăzi a României este întradevăr atât de rea încât se impun măsuri serioase. Opoziţia de astăzi nu a reuşit să pună capăt acestei guvernări în mai multe rânduri, prin metode democratice (moţiuni de cenzură). Toate demersurile au fost stopate de putere care a reusit să işi creeze majoritate prin mituire şi şantaj. Punctul slab al opoziţiei a fost acela că nu au reuşit să prezinte
alternativa pe care o propune după ce răstoarnă acest guvern. Susţinerea de către populaţie a acestui guvern este tot mai firavă. Există o mare dorinţă in rândul electoratului de a schimba puterea, (preşedinte,guvern, majoritate parlamentară), înainte de alegeri.
În întâmpinarea acestei dorinţe a electoratului , cele două mari partide din opoziţie au pus la cale această alianţă. Ea are scopul de a se prezenta în faţa electoratului drept alternativa la actuala guvernare. Este usor de presupus că nici unul din partide nu va avea o majoritate necesară formarii unui guvern monocolor. Şi în acest caz se va naşte din nou suspiciunea că PDL-ul va fi luat la guvernare, lucru nociv pentru viitorul României. Tocmai această suspiciune este înlăturată prin constituirea aliantei.
Dacă alianţa va reuşi să se constituie repede,să devină credibilă, să prezinte un program de relansare economică , de scoatere a României din fundătura în care a băgat-o Băsescu şi ai lui, şi totodată să funcţioneze fără divergenţe între membrii, atunci pentru electorat va fi clar că PDL-ul este izolat că nu va mai însemna nimic în viitoarea legislatură, că Băsescu va putea fi înlăturat printr-un referendum, că vor putea fi deferiţi justiţiei cei care au încălcat legea. În concluzie pentru români va renaşte speranţa.
De buna funcţionare a alianţei va depinde şi alipirea UDMR-ului . Dacă acest lucru se va produce mai repede apare şi şansa ca o nouă moţiune de cenzură să reşească şi astfel incă înainte de alegeri să fie constituită o nouă majoritate care să susţină un nou guvern şi să poată demara destituirea prin referendum a preşedintelui.
Există deci şansa ca românii să scape mai repede de ciuma portocalie.
Că lucrurile stau aşa deducem din reacţiile pe care le au fruntaşii PDL care s-au străduit să defăimeze intenţia de aliere a celor trei partide din opoziţie. Liderii PDL pretind că alianţa este nocivă pentru PNL şi PSD, în realitate ei realizează că ea poate fi letală pentru ei.
Este oare conducerea partidelor din alianţă la înălţimea gestului pe care îl aşteaptă electoratul şi care este atât de util României ? Vor şti liderii să treacă peste toate obstacolele din afară şi din năuntrul partidelor ? Vor putea să convingă electoratul de bunele intenţii, vor putea să lase de o parte orgoliile şi să propună un program necesar ţării ? Să sperăm că da şi că speranţele românilor vor renaşte.