Boicotarea refrendumului

Decizia CCR de a stabili condiţia de validare a referendumului pentru suspendarea presedintelui, prezenţa la urne a jumătate plus unul din populaţia cu drept de vot, a dus instinctiv la stabilirea unei strategii de invalidare, împiedicarea exprimarii votului de catre o cât mai mare parte din electorat. PDL a acceptat rapid aceasta strategie, neavând scrupule in legătură cu încălcarea principiilor democraţiei, asigurarea dreptului la vot pentru toţi cetăţenii. Îndemnul la boicot i-a scos din dificultatea de a susţine o campanie printre oameni, lipsiţi fiind de argumente cu care să îi convingă să îl susţină pe preşedintele Băsescu. Traian Băsescu a afirmat în acest timp că ar fi un preşedinte laş dacă ar îndemna la boicot, dar asa cum îl ştim nu a ezitat să facă exact pe dos. A îndemnat la boicot şi a boicotat chiar el însuşi referendumul. A procedat asa pentru că avea toate informatiile, că, dacă se va realiza cvorumul el va fi demis cu o majoritate rusinos de mare. Stindu-se că administraţia locală este controlată în mare parte de USL, nu aveau certitudinea că boicotul lor va avea efect. Acesta este după părerea mea motivul pentru care s-a negociat cu UDMR intervenţia premierului Victor Orban pentru a îndemna ungurii din România la boicot. Eu cred că UDMR nu ar fi fost ascultat de unguri asa cum a fost ascultat Orban, şi, exista riscul de a suferi consecinte pe plan politic intern, se stricau definitiv relaţiile cu USL şi imaginea în ochii românilor s-ar fi feştelit rău. Am convingerea că a existat o întelegere, Băsescu a făcut o promisiune UDMR şi premierului Orban. Obiectul acestei înţelegeri poate că se va cunoaşte cândva, oricum el se găseşte printre obiectivele solicitate de UDMR în decursul trecutelor guvernări, şi conţine, cred eu, conceptul de autonomie... Acest boicot ar putea să îi coste. Băsescu a intrat în coliziune cu democraţia dar a fautat şi CCR-ul care a cerut participare la vot. Motivul boicotării nu poate fi intenţia de fraudă a USL pentru că nu au existat probe (semnale)înainte de 29.07.2012. În timpul desfăşurării referendumului nu s-au constatat fraude care să justifice temerea iniţială şi nici evenimente care să demonstreze vicii de organizare sau de apliare a legii, şi care să pună sub semnul întrebării rezultatul votului. Ceea ce s-a bănuit că se va întâmpla s-a şi întâmplat . Cei care s-au prezentat au votat covârşitor pentru demiterea preşedintelui iar boicotul a diminuat procentul celor care ar fi votat impotriva demiterii dar se inţelege, şi numarul participanţilor. Raportat la numarul de alegatori din listele permanente cei prezenţi la vot reprezintă mai puţin decât ar fi fost necesar. Strategia Băsescului s-a dovedit a fi corectă. Dar s-ar putea să nu-i fie şi utilă. Cu toţii stiam, şi CCR a afirmat, că numărul alegătorilor este mai mic decât cel din liste. Acum se scot alte cifre,alte liste, alte evidenţe care dovedesc că există un număr mai mic de alegatori decât cel din listele permanente. Dintr-o proastă organizare sau poate deliberat s-au luat în considerare listele electorale permanente care nu sunt operate corect şi la timp. Nu stiu precis dar bănuiesc un interes al administrţiei locale în a mări numarul de locuitori. Stiu însă sigur că în Romania nu se face treaba corect şi nu se controlează modul în care se lucrează din punct de vedere calitativ iar despre calificarea angajaţilor din primarii nu exista prea multe cuvinte de apreciere. Traian Băsescu a fost votat de 5milioane şi acum 7milioane îi doresc demisia. Pe cine mai reprezintă el acum ? Cum se va manifesta el faţă de un popor care nu îl mai vrea? Cum va coabita el cu USL ? Cum va fi privit acum de conducătorii ţărilor din lumea civilizată? Răspunsurile se cunosc. Lui Traian Băsescu nu îi pasă de nimic. Vrea un singur lucru . Să rămână la putere şi să decidă el totul şi pentru toţi. Câteva întrebări nu îmi dau pace. Îşi va asuma Curtea Constituţională consecinţele repunerii lui Băsescu în funcţie în aceste condiţii? Sunt conştienţi aceşti judecători de ceea ce se va putea întâmpla cu o ţară care va fi condusă de un preşedinte nelegitimat prin vot? Îşi asumă ei consecintele faptelor acestui om care este urât de popor şi de a cărui imprevizibilitate şi răzbunare nu se mai îndoieşte nimeni? Dacă hotărârea lor va fi urmată mai devreme sau mai târziu de mari mişcări de stradă de proteste şi de greve se consideră ei responsabili ? Înclin să cred că acei judecători de la CCR nu pot să fie atât de iresponsabili. Viorel Mecheş