Nu demult, într-o localitate în care trăiau
câteva familii de ţigani, un propietar de cai avea o fermă. În ferma sa a
reuşit să selecteze doi cai de curse de mare perspectivă. Aveau toate
calităţile pentru ca atunci când vor participa la curse să câştige marele
premiu. Exista însă un inconvenient.
Acela că în fiecare cursă un propietar nu putea să înscrie decât un cal. Având doi
cai buni nu a ştiut ce să facă cu unul din ei. Îi iubea pe amândoi deopotrivă
şi era tare mândru cu ei, pentru că ajunsese să îşi vadă visul împlinit. Prin munca
mai multor ani să fie în situaţia de a avea rezultatele dorite. Dacă ar fi însrăinat unul ar fi riscat să îl
aibă concurent în cursă împotriva calului său. După ce a chibzuit bine a
hotărât să îi păstreze pe amândoi şi după ce îi va testa va hotărî pe care să
îl înscrie în principala cursă cea de viteză cea mai urmărită si la care se
câştigă marele premiu. Celălalt va fi pregătit pentru cursa cu obstacole, o
cursă mai grea, care necesită alte calităţi şi un alt tip de pregătire. Propietarul
şi-a luat antrenori buni, a discutat cu cei mai buni specialişti şi a început o
pregătire în paralel cu cei doi cai. Doar după ce vor fi bine pregătiţi îi va
supune unor probe şi cel care se va dovedi mai bun , mai potrivit scopului
cursei va fi ales şi înscris în cursă.
În acelaşi timp o familie de
ţigani ,geambaşi de cai a intrat în posesia a doi cai, unul negru şi unul alb. Nici
nu au ajuns bine cu ei în bătătură că a şi început cearta. S-au împărţit
ţiganii în două găşti. Una susţinea că cel negru e mai frumos, mai puternic şi
pe acela să-l hrănească, iar pe cel alb să-l omoare şi s-au pus cu bătaia pe cel
alb. Gaşca cealaltă a susţinut că este mai frumos calul alb şi că el trebuie
păstrat iar celălalt omorât. Oricum ei nu aveau nevoie de doi cai şi apoi trebuiau
hrăniţi, adăpaţi, adăpostiţi şi ţiganilor nu le plăcea munca. Şi s-au pus
ţiganii pe ceartă, fiecare gaşcă înjura calul pe care nu-l suferea, arunca cu
pietre în el, îl bătea cu parii, poate vor reuşi să-l omoare, să trăiască doar favoritul
lor, cel pe care îl lăudau şi îl apărau . Tot certându-se ei au neglijat să îşi
hrănească să îngrijească şi să întreţina favoritul şi astfel s-au trezit cu
două mârţoage în curte, la care nu se mai uita nimeni şi care nu mai aveau nici
o valoare de întrebuinţare.
Cam în acelaşi timp s-a trezit
şi PNL-ul cu doi lideri valoroşi în partid. Cum ei aveau nevoie doar de unul n-au
stat mult pe gânduri cum să procedeze. Imediat ce s-a ţinut Congresul s-au
pornit şi ei pe liderii lor, cu parii, cu injurii, cu jigniri, ca ţiganii pe
cai. Ce să facă şi ei? S-au ţigănit ca tot românul dealtfel. Nu va trece mult
şi toţi românii vor ştii de la liberali, ce defecte, ce patimi, ce păcate au
liderii lor, cât de nepotriviţi sunt ei pentru a candida. Unde este oare
înţelepciunea liberalilor? Probabil că a păţit şi ea precum aceşti lideri!A fost ucisă cu bolovani.
Post scriptum
Post scriptum
Atitudinea lui C.A., şi a pupincuriştilor lui , i se va sparge în cap
foarte curând. Este evident că aceste accese de orgoliu sunt
dăunătoare PNL-ului şi că nu pot fi trecute cu vedere. Acum nu este momentul
pentru a se face deconturi. Prezenţa postărilor acestor pupincurişti va fi
motivul executării lui Antonescu. Cât despre soarta pupincuriştilor, aceştea nu
se pot numi membrii sau simpatizanţi PNL . Ei fac parte din categoria celor
care îl adoră pe Becali, pe D. Diaconescu, pe Vadim. Mintea lor(dacă putem
accepta că ar avea minte) nu poate înţelege că PNL nu este un partid de lider
ci unul care "produce" lideri pentru ca fiecare etapă din politica
unei ţări să îşi aibă liderii ei. Într-un partid democratic se schimbă liderii
atunci când viaţa politică a ţării cere acest lucru. Un partid trebuie să
formeze alianţe pentru ca să îşi asigure participarea activă la guvernarea
ţării. Un lider care a format şi a activat într-o alianţă nu va mai avea
credibilitate să formeze o altă alianţă . Inconsecvenţa îi distruge
credibilitatea. Doar în mintea unor cretini, o schimbare de lider este
considerată trădare. Doar într-o gaşcă se poate vorbi de trădare. acolo sunt
înteresele găştii care pot fi trădate. Interesele unui partid sunt acelea de a
fi la guvernare pentru a putea să îşi aplice programul. pentru a fi la
guvernare trebuie să ai liderii momentului. Asta nu înseamnă că liderii
înlocuiţi nu mai pot avea rost şi loc în partid. Ei pot fi buni miniştrii, pot
reprezenta partidul pot să îşi valorifice calităţile dar nu din prima poziţie
în partid. Nu am scris aceste rânduri pentru idioţi, pentru că ăştia au doar sentimente şi
nu raţiune deci nu pot înţelege. Pentru
idioţi există doar iubire oarbă şi ură, multă ură.
Am scris aceste rânduri exasperat de postările aşazişilor fani Crin Antonescu. Aceştea au denigrat persoana noului preşedinte PNL şi candidatul la alegerile prezidenţiale în perioada de precampanie dar şi în campania electorală mai mult decât adversarii.
Post scriptum 2
VOTAŢI IOHANNIS PREŞEDINTE !
Semnificaţia acestui tur al alegerilor
prezideţiale este mai mult decât schimbarea unui preşedinte, care, oricum a contribuit prin comportarea sa la divizarea
societăţii, fiind o fire conflictuală
. Aceste alegeri, prin candidatura lui
Klaus Iohannis, au căpătat o altă
semnificaţie. Alegerile semnifică schimbarea unui stil de a
face politică, acela al interesului individual şi de grup în detrimentul
interesului României, cu politica îndreptată spre cetăţean. Poporul român aflat în faţa judecării
unor dosare de corupţie care ridică perdeaua
de peste politicienii corupţi, arătând proporţii nebănuite ale jafului,
simte acut nevoia de a înlocuii clasa politică coruptă şi vede o mare şansă în
Klaus Iohanis. Klaus Iohanis este altceva. El
nu a fost părtaş în guvernările de până acum.
El a realizat lucruri importante
în Sibiu si există un rezultat vizibil
unanim apreciat. El nu a fost om de partid, a venit foarte decurând şi doar fiindcă a
dorit să se implice în politica de la vârf.
Participă la unirea dreptei, nu îşi subminează libertatea negociind
funcţii contra unor voturi.
Candidatul Victor
Ponta este prim ministrul unui guvern care este cel mai neputincios din câte au
fost după 1990 şi care vine după nişte alegeri în care a primit un procent de
voturi foarte mare desigur şi aşteptările alegătorilor fiind mari. Aceste aşteptări s-au transformar după 2 ani
în mari deziluzii.
Victor Ponta este şi liderul partidului care a condus România cei mai mulţi
ani după revoluţie, PSD-ul.
PSD-ul este partidul cu cei mai mulţi corupţi care au fost judecaţi şi
condamnaţi, cu cei mai mulţi membrii cercetaţi, cu mulţi”baroni” cu proastă
faimă. Deasemenea în jurul PSD-ului gravitează cei mai mulţi afacerişti care
spoliază statul prin lucrările luate pe bani mulţi şi făcute prost. Iată că acum se poate vedea ce mari interese
au politicienii români, cum s-au îmbogăţit ei şi cât de mult.
Victor Ponta a luat lângă sine tot
ce este mai contestat şi mai mudar din politica României la această oră; Vadim
Tudor, Dan Diaconescu, Tăriceanu, Meleşcanu.
Campania
electorală a lui V Ponta s-a transformat într-o luptă purtată cu cele mai
murdare mijloace, pentru al mudări pe Klaus Iohannis şi al apropia de imaginea
celorlalţi politicieni români. Nu trebuie
ca electoratul să aibă de ales între bine şi rău ci între două rele. Se
pare însă că electoratul a reţinut faptul că Iohannis este o mare şansă pentru
români şi pentru România. Foarte
interesant este faptul că de acest lucru s-au convins românii care sunt plecaţi
la muncă în străinătate şi care simt acut nevoia de a avea o sansă aici în ţară. De la dorinţa lor de a vota într-un număr
mare s-a declanşat mişcarea tinerilor din câteva mari oraşe. Aceste mişcări
trezesc electoratul.
Alegând KLAUS WERNER
IOHANNIS
dăm o mare şansă României !
Notă. Am scris acest articol în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014. Am postat pe facebook.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu