NEMUNCA

     

Pentru socialisti, nu mă refer la politicieni ci la admiratorii stângii, nu există muncă cinstită  pe brânci,              de noaptea până noaptea, muncă în care să dai totul, să te storci ca o lămâie, pentru aţi plăti o datorie, pentru a vindeca o boală ce necesită tratament costisitor, pentru a oferi educaţie deosebită unui copil, pentru a construi o casă, pentru a trăi mai bine, Pentru stângişti există doar salarii nesimţite, date pe nedrept unor nemeritoşi.                                                                                                                  Pentru a nu mai fi aceste salarii nesimţite ei nu au nici cea mai mică idee că pot să facă să nu mai existe asemenea situaţii dând o lege si respectându-o. 

                                                                                     Este nedrept să impozitezi veniturile mari pentru a da ajutoare puturoşilor, celor care refuză munca. Este nedrept pentru că îi descurajezi pe cei care au cultul muncii, pe cei care prin munca lor crează bunuri, aduc venit la buget, la fondul de pensii, de sănătate. Nici un popor nu progresează din ajutoare sociale, din pomeni, din furat. Progresul rezultă doar în urma muncii bine organizate, calificate, a tuturor cetăţenilor valizi.

              În România  se spune că din muncă cinstită nu te îmbogăţeşti. Este adevărat că hoţia, înşelătoria şi minciuna te ajută să te îmbogăţeşti  rapid.  Dar aceste ilegalităţi ar trebui să fie pedepsite. Ele au făcut ca la noi să nu  mai  existe un cult al muncii să se practice minciuna şi înşelătoria  de către enorm de multi oameni de la şcoală la biserică, în toate instituţiile, în mai toate activităţile, în administraţia publică locală şi centrală.

                   Avem un stat care îi ajută pe cei care nu muncesc şi nu îi încurajează pe cei care vor să muncească mai mult,mai bine, mai eficient. Avem un stat care îi ocroteşte pe hotii care fură totul de la cei care doresc să producă, care pune impozite prea mari pe muncă  şi  pe căştigul rezultat din muncă.

Aşa nu vom putea progresa niciodată.

                                                                                                                                                                                                         

Educaţia. Ce învăţăm şi ce ar trebui să ştim.

            Copiii care merg la şcoală nu prea mai învaţă aşa cum s-a învăţat înainte de 1990. Atunci absolventul de scoală generală ştia să scrie, să citească , se descurcau binişor cu matematica, elementele de bază necesare pentru a se descurca într-o meserie sau în viaţă. Acum situaţia este mult mai proastă. 
 

                Există abandon şcolar, lucru care dă naştere analfabetismului la o scară îngrijorătoare. Apoi calitatea slabă a procesului de educaţie având multiple cauze, crează o largă pătură de semianalfabeţi. Aceştia sunt cei care au absolvit opt clase, unii urmează şi liceul dar,  se descurcă greu la citit, la socotit şi au mari lacune în cultura generală. 
   

                 Urmează o altă categorie de oameni educaţi în sistemul de învăţământ, care au grave lipsuri. Aceştea sunt cei care urmează scoli profesionale, postliceale sau studii superioare. În prea multe situaţii aceştea primesc o diplomă care nu este acoperită de cunoştinţe pe domeniul de pregătire.          Acest lucru îi pune în situaţia de a nu putea practica o meserie sau şi mai rău, ocupă un post în mod fraudulos şi apoi nu sunt capabili să îşi realizeze sarcinile de serviciu  contribuind din plin la distrugerea instituţiilor statului.  Desigur, împreună cu şefii numiţi politic, coabitează şi se întrajutorează, conlucrând la distrugerea instituţiilor. De aici provine şi clasa politică.

                  O altă consecinţă a sistemului de educaţie deficitar este un curriculum deficitar. Ce învaţă, cum învaţă şi pentru ce învaţă. Dar să nu intru prea mult într-un domeniu în care nu sunt specialist. Nu pot să trec cu vederea  faptul că scoala nu îi pregăteşte pe absolvenţi pentru a  putea să se descurce în societate. Nu primesc informaţiile necesare în domeniul financiar.  Taxe, impozite, accize, amenzi, preţuri, salarii, pensii, subvenţii, alocaţii, ajutor social, ajutor de şomaj, inflaţie, autorizaţie,  credit, dobândă, comision, contract, etc, etc, sunt doar câteva din noţiunile pe care un absolvent de şcoală nu le are, nu a învăţat ce sunt şi cum se folosesc. Le aude zilnic, se loveşte de ele, au consecinţe asupra lui. Fiecare le interpretează şi le înţelege cum poate şi caatare unii se descurcă alţii dimpotrivă, se încurcă.

                    Primeşte elevul informaţiile de care va avea nevoie atunci când va fi familist ? Va şti să se descurce cu o centrală termică, aerul condiţionat, aparatura electocasnică, instalaţia electrică, sau cea sanitară ? Va şti să gătească , să spele, să calce, să facă curat, să crească copii, să le facă educaţie să se comporte în familie sau în societate ? Nici aceste cunoştinţe, deprinderi,  nu sunt dobândite de elevi.

                    Total lipsite din programul de educaţie sunt informaţiile legate de comportamentul social şi politic al viitorului cetăţean, votant şi beneficiar al politicii din administraţia locală şi centrală.  Absolventul şcolii româneşti va veni în contact cu instituţiile administraţiei locale, primăria in primul rând. Pentru a vota primarul şi consilierii locali, trebuie să ştie care sunt atribuţiile acestora ce pot şi ce nu pot să facă ei pentru comunitate, cum se iau deciziile, cine decide şi cine execută, de unde provin banii din bugetul primăriei şi cum pot fi cheltuiţi.

                    Deasemenea un absolvent de şcoală , pentru a vota preşedintele ţării, senatorii şi deputaţii, ar trebui să stie care sunt atribuţiile preşedintelui, a parlamentului, să cunoască prevederile constituţiei.  O ţară în care electoratul nu are cunoştiintă despre ce votează nu poate avea o clasă politică de calitate, nu va avea legi bune, nu va avea şansa de a trăi bine.

                    Este evident că educaţia trebuie să fie o prioritate pentru România, că în momentul de faţă este la un nivel atât de scăzut încât  poate fi considerată drept catastrofală.   

             Viorel  Mecheş     

           

”  las pe voi socoata trudei, 
să daţi note mari sau mici.
eu râvnesc la sănii muzei
plini de spini şi de urzici. ”

               A Emeric

STIMATE ALEGĂTOR ! (II)

                       

          În acest an (2016) eşti chemat la urne. Nu exagerez dacă îţi spun că votul tău îţi trasează drumul pe care tu împreună cu familia şi concetăţenii tăi îl vei parcurge în anii care vor urma. Veţi alege să rămâneţi încremeniţi într-un proiect ratat sau veţi da semnalul schimbării.                                                

         Dacă la alegerile trecute au ajuns în fruntea obştii oameni care te-au dezamăgit, s-au dovedit, nepricepuţi, nedemni, rău intenţionaţi, puşi pe căpătuială, lipsiţi de loialitate faţă de comunitatea pe care o  reprezintă, atunci, cu atât mai mult, trebuie să te simţi încă şi mai responsabil când vei merge la urne.

                  Unii dintre concetăţenii tăi din laşitate, sau, comoditate, ori iresponsabilitate, se hotărăsc  să nu se mai prezinte la vot. Gestul de laşitate este interpretat de ei ca gest de protest. Absolut fals, dar ce să pretinzi laşului, el fuge de datorie, refuză să îşi recunoască greşeala, refuză să o repare.

                       

          Dragi alegători, noi, cei care formăm comunitatea avem datoria să ne alegem cu responsabilitate reprezentanţii. Noi trebuie să ne cunoaştem bine concetăţenii.  Nu doar prostul satului, beţivul sau târfa, hoţul, mincinosul, şmecherul trebuiesc cunoscuţi pentru a ne feri de ei. Este cu atât mai necesar să-i cunoaştem pe cei mai buni gospodari pe oamenii deştepti, pe concetăţenii care s-au remarcat prin profesionalism, prin cinste, prin fapte bune, care au o familie reuşită, o gospodărie bine organizată, care şi-au construit o carieră strălucită, oameni realizaţi a căror corectitudine nu poate fi pusă la îndoială. Pe aceştia trebuie să-i convingem să candideze, să îi sprijinim şi să îi votăm. Cu ei avem şansa  să trăim mai bine, să ridice nivelul comunităţii, să creeze bunăstare, să respecte voinţa cetăteanului.

             Aceste lucruri trebuie cunoscute şi urmate de organizaţiile partidelor din comunitate. Dacă ele s-au restructurat, atunci  s-au  preocupat  să atragă oamenii valoroşi de care făceam vorbire mai sus. Dacă nu au făcut acest luru , atunci vor propune drept candidaţi, indivizi compromişi, membrii de partid care vor reprezenta interesele grupului din care fac parte,care vor fi preocupaţi de interesul firmelor colegilor din partid, a sponsorilor, a mafiei formate pe cârca primăriilor. 

          Voi, alegătorii sunteţi cei care trebuie să  cunoaşteţi candidaţii şi să îi votaţi sau nu. Nu vă preocupaţi de interesele candidatului, nici de ale partidelor, ci doar de ale voastre. Fiţi exigenţi cu cei care candidează.

             Partidelor li s-a tras semnalul de alarmă. Ele, prin liderii lor știu, că nu sunt iubite de cetățeni, ba dimpotrivă, sunt invinuite de toate relele din țară. Și nu fără motiv. Dacă nu reacționează pozitiv vor avea mari probleme și ele dar mai ales țara și implicit noi.Oricum, să sperăm că DNA-ul își va face datoria. (va urma)