Catastrofa demolării instituţiilor statului

  Statul român este, acum , în faliment. Afirmaţia este dură dar cât se poate de reală. Nu mă refer la un faliment financiar, deşi lipsa finanţării activităţilor din instituţii este malefică. Falimentul unei societati poate veni nu doar din lipsa resurselor materiale, ci si a resurselor
 umane. Toate instituţiile au fost imbacsite de rude, neamuri, nepoti, oameni necalificaţi, foarte slab pregătiţi,Ei au ocupat posturile cu pile, intervenţii sau dînd mită,   iar specialistii marginalizati, exclusi, scarbiti, batjocoriti.
 

În anul 1990 imediat după căderea socialismului ceauşist, instituţiile statului  aveau angajaţi specialişti bine pregătiţi  veniţi prin repartiţie pe posturile pentru care aveau pregătire. Atunci şcoala era şcoală nu se puteau cumpăra diplomele la colţul străzii. În instituţia unde veneai găseai specialişti bine pregătiţi cu experienţă pentru că instituţiile aveau activitate. Găseai îndrumători care să te formeze şi sistemul de promovare era mai deschis valorilor.

                     

                       După  douăzeci şi cinci de ani toţi acei care aveau vârstra de peste 40 de ani au ieşit la pensie, mulţi dintre ei au decedat. Cei care aveau între 25 şi 40 de ani au rămas într-un număr foarte mic, dintre ei mulţi au plecat din instituţii încă din primii ani. Fiind atunci mai tineri, cu o bună pregătire, unii s-au privatizat, alţii imediat ce au putut pleca să lucreze afară au luat drumul, Israelului, Italiei, Germaniei, Spaniei, Franţei şi oriunde  s-a putut. Dintre cei rămaşi în ţară cei mai buni au căutat locuri de muncă mai bine plătite la firmele străine venite în ţară. 

                       În locul lor au venit alţii care s-au pregătit în sistemul de învăţământ de după 1989, un sistem în continuă degradare, un sistem care a produs absolvenţi nepregătiţi cu diplome obţinute în instituţii de învăţământ apărute peste tot şi de foarte slabă calitate. S-au distrus şcolile profesionale , facultăţile cu tradiţie, a dispărut exigenţa.

                        Prima instituţie care  dăduse rezultate foarte bune şi care a fost demolată a fost şcoala, sistemul de învăţământ. În dorinţa de a-l adapta noilor vremuri l-au reformat până l-au pus pe butuci.

Cercetarea şi proiectarea au fost pur şi simplu desfiinţate. Am avut institute de cercetare pe toate domeniile economiei cu cercetători de mare forţă, cu rezultate recunoscute pe plan internaţional, oameni foarte bine pregătiţi. Unii au plecat din ţară şi s-au realizat acolo, alţii au fost pur şi simplu  batjocoriţi, lăsaţi să moară de foame.

                         Toate instituţiile statului Român au ajuns de nerecunoscut. Ele nu îşi mai ating scopul, nu îi mai sunt de folos cetăţeanului. Dacă avem în vedere faptul că instituţiile sunt instrumentele prin care statul rezolvă problemele cetăţeanului, realizează legătura dintre stat şi cetăţean, atunci ne dăm seama că, de fapt, cetăţeanul întreţine un stat ineficient şi inutil. Se pune acut problema  de a îndrepta situaţia. Păcat că această problemă îl macină doar pe cetăţean nu şi pe politician.

                          Parlamentul, guvernul, ministerele, agenţiile, comisiile şi inspectoratele, apoi instituţia  prefectului care are în subordine serviciile publice deconcentrate ale ministerelor sunt populate cu indivizi numiţi politic şi nu cu oameni aleşi pe criteriul competenţei şi profesionalismului. Aceşti numiţi sau  angajaţi vin cu interese de grup, cheltuie banul public pentru a satisface interesele partidelor,colcăie de corupţie şi ilegalitate. Interesul naţional nu intră în preocupările lor.

          

                          Pentru a redresa instituţiile publice ar fi nevoie de oameni de calitate oameni voloroşi cu care să fie înlocuiţi cei de acum. Din păcate acum societatea nu îi are şi nici nu îi poate produce. Doar un sistem educaţional performant, care îşi propune promovarea valorii, obţinerea performanţei, profesionalismul , calitatea  drept criterii urmărite şi respectate, îi poate produce.    După ce societatea va dispune de oameni bine pregătiţi, de lideri, dar şi societatea însăşi va fi mai bine pregătită, mai educată, mai informată, atunci se poate vorbi de schimbarea clasei politice.

                           Preşedintele Klaus Werner Iohannis a anunţat intenţia de a promova o reformare a sistemului educaţional în urma unei dezbateri publice pe această temă. Configuraţia politică a parlamentului nu asigură o susţinere parlamentară pentru acest lucru. Cred că acesta este motivul pentru care preşedintele nu a declanşat dezbaterile pe această temă  mai devreme.

                           Are şi cetăţeanul rolul lui în acaestă catastrofă. Acela de a se complace în situaţia creată şi a se adapta dezastrului din ţară. 

                           Situaţia din sistemul de sănătate,ieşită la iveală în urma descoperiri excrocheriei diluării substanţelor  dezinfectante Hexi Pharma ilustrează perfect starea de faliment a statului român. Instituţiile conduse de directori numiţi politic au fost distruse datorită incompetenţei şi hoţiei acestor indivizi care aveau în spate partidele care i-au numit şi care îi dirijau. Desigur că indivizii erau numiţi acolo pentru a face politica partidului ( prostia şi hoţia). Este inutil să ne mai întrebăm de ce nu au fost schimbaţi dacă nu erau competenţi, dacă lucrurile nu mergeau bine?   Pentru că tocmai aceasta era menirea lor. Să distrugă instituţiile statului.

                             Să îndrăznim să ne întrebăm, oare când DNA-ul va întocmi dosar de cercetare penală unor partide pentru ce au făcut sau nu au făcut de au adus instituţiile statului în faliment? Nu este cazul ca ele, partidele să răspundă pentru că au promovat  incompetenţi, hoţi, infractori, profitori,indivizi lipsiţi de caracter? Pe care, desigur, poporul i-a votat, iar şi iar.

Patriotismul şi hoţia la români

                            

               Patriotismul, iubirea pentru o țară și pentru locuitorii ei sau promovarea unui neam printre celelalte neamuri(Wkipedia)

Nicolae Iorga spunea că „un patriot se recunoaște prin faptul că iubește, respectă și caută să adune și să îmbunătățească tărâmurile și oamenii. În viziunea filozofului Vasile Conta, a fi patriot înseamnă: „a fi cinstit, a avea conștiința curată și o inteligență vie…”   În anumite țări, statul le cere cetățenilor (sau anumitor categorii de cetățeni, slujitori ai autorității publice) să-și manifesteze solemn patriotismul depunând jurământ.

Prin jurământ, o persoană, fie, se obligă  să spună adevărul în legătură cu anumite fapte, în fața instanţei de judecata, fie,se obligă să-și facă datoria, față de popor, de stat. Să redăm jurământul pe care îl depun persoanele care acced în funcţii publice importante (legea 8/2002, jurământul parlamentarilor);

          "Jur credință patriei mele România.

Jur să respect Constituția și legile țării.

Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor.

Așa să mă ajute Dumnezeu!"

              

                        A jura credinţă patriei înseamnă a te angaja să-i fii fidel, devotat, statornic . A  doua frază, în care parlamentarul se obligă să respecte Constituţia şi legile ţării, îi bagă definitiv în păcat pe aleşi neamului . Numărul legilor neconstituţionale ne spune suficient despre respectarea Constituţiei, iar despre cum încalcă ei legile pe care le-au făcut tot ei, ne poate spune şi a făcut-o déjà, DNA-ul.  Onoarea la parlamentari este la fel  ca şi la curve. “Onoarea” de aţi vota pensii mari când cei care te-au trimis să-i reprezinţi au pensii batjocoritor de mici. Îndeplinirea mandatului cu fidelitate? Faţă de cine dacă te muţi de la un partid la altul, de la un program la altul de la un interes la altul. Pe tine parlamentarule te ajută Dumnezeu doar până ajungi pe mâna colegilor doamnei Koveşi, pentru că deabia de atunci sperăm noi că Dumnezeu ne va ajuta şi pe noi deşi...   

 Deşi nici noi nu stăm deloc bine cu patriotismul. Dar să nu judecăm la grămadă. Să vedem pe categorii cum ne situăm, noi cei care nu suntem parlamentari sau politicieni.

                         Societatea civilă se comportă iresponsabil asistând 26 de ani la distrugerea ţării din toate punctele de vedere.  Economiea, educaţia, sănătatea, infrastructura, nivelul de trai, locurile de muncă  au fost puse la pământ. A lăsat politicul să facă ce a dorit, cum a dorit şi când a dorit. Nu a pus presiune pe clasa politică, s-a lăsat manipulată, minţită, amăgită, înşelată.   Societatea civilă este în acelaşi timp cea din care provine clasa politică, dintre noi sunt selectaţi politicienii.  Noi , fiecare în domeniul în care  activăm, ne comportăm la fel ca şi politicenii.Fiecare  îşi vede de treaba lui. Prea puţini dintre noi dorim o schimbare dar până la urmă frica şi delăsarea ne opresc să ne manifestăm.

                         În învăţământ, profesorii se complac în a nu-şi face treaba cu exigenţă şi dăruire, pentru a-şi păstra postul, pentru a nu deranja sistemul. Astfel, învăţământul produce absolvenţi  cu o pregătire mediocră, dar cu o sumedenie de diplome. Rând pe rând se ruinează tot ce a avut mai de calitate stiinţa şi cultura României, institute de cercetare, de proiectare, de creaţie, fabrici performante, . Avem doctori peste tot dar nu avm cercetare, avem universităţi la care se înscrie oricine, primeşte  diplomă(e) de absolvire, dar nu îl angajează nimeni.

                         În sănătate se dau bani medicilor de familie ca să îţi dea bilet de trimitere la puţinii specialişti care te programează peste două trei luni. Dacă nu mori până atunci vii iar la medicul de familie să-ţi transcrie o reţetă. Medicii buni pleacă din ţară fără a se mai gândi că au fost pregătiţi pe banii contribuabilului, acum bolnav, iar cei care mai lucrează în ţară au pretenţia să îşi întregească venitul cu şpagă de la bolnavi.

                        Se lucrează la drumuri dar,  de fapt se fură banii de la buget sau de la UE sub ochii celor din minister, se fac tot soiul de construcţii inutile doar pentru a avea de unde să fure bani, se restituie propietăţi unor indivizi care nu merită dar de fapt se delapidează la greu din bugetul statului.

Şi tot asa în toate domeniile se trăieşte din furat fără jenă şi mustări de conştiinţă.

 

                         Să mergem şi la Biserica Ortodoxă Română . Nu pentru a ne ruga să scăpăm de hoţi, ci pentru ai vedea la treabă. Într-o ţară cu aşa de multe biserici cu atătea sclujbe şi pomeni, cu o armată de preoţi şi ierarhi, cu mănăstiri, călugări şi maici te aştepţi ca numărul păcătoşilor să scadă, ca oamenii să fie mai buni, mai cinstiţi. Dar oare de ce nu este aşa. Ba dimpotrivă creşte numărul infractorilor, minciuna este prezentă peste tot, tâlhăria a urcat în parlament şi în guvern. Să fim totuşi corecţi . Preoţii o duc foarte bine, ba sunt câte trei la o biserică deşi botezuri si cununii sunt mai puţine, doar înmormântări şi parastase au. Arhiepiscopii s-au înfiinţat în fiecare judeţ ba, şi pe afară au făcut peste tot. Bisericile şi mănăstirile nu dau faliment şi nu se fac restructurări, nici reduceri de cheltuieli, impozitul nu creşte fiind totdeauna zero. Despre eficienţă am spus  că nu se vede. Şi aici statul nu face economii. Partidele  finanţează pentru a fi ajutate electoral.

                        După cum se vede deşi în ansamblu lucrurile merg prost , fiecare se descurcă pe domeniul lui. Atunci când au început privatizările în România prima afacere care s-a privatizat a fost interesul naţional. Acum există doar interese private. Toată lumea caută să înşele statul . rezovându-şi problemele de moment, demolează statul puţin câte puţin  Se fură pe toate părţile şi

prin toate metodele. Fură cetăţeanul, un ajutor social, o pensie de boală,  fură politicienii dând contracte contra şpagă, fură parlamentari salarii şi pensii nemeritate, fură companiile străine care sunt acum stăpâne pe rezervele strategice ale ţării, fură firmele, care, iată au transferat averile în paradisul financiar din Panama. 

                        Urmează alegeri locale. Am avea o mare şansă de a-i pedepsi pe hoţii din administraţia locală, primarii şi consilierii. Indiferent de la care partid este edilul, dacă este hoţ avem şansa să nu-l mai votăm. Păcat că nu ne comportăm responsabil. În multe comune sau oraşe deşi primarii au dosare penale sunt aleşi iar şi iar. Acest lucru se poate întâmpla doar într-o ţară de hoţi, într-o ţară de necredincioşi, într-o ţară în care copilul mic învaţă prima poezie “ Căţeluş cu părul creţ, Fură raţa din coteţ,..”într-o ţară în care în   educaţie se fură diplome şi titluri. În această ţară un primar hoţ este primit cu aplauze, pupături şi scandări la ieşirea din arest. 

Avem nevoie de mai multe DNA-uri  ! Şi, de ce nu, de o mare moscheie în care să încăpem cu toţii. Poate că vom învăţa din Coran cum să-i  facem pe hoţi să nu mai poată fura.

Rădăcinile răului în politică

                      

              Oare de unde provine clasa politică din România şi cum au ajuns la decizie aceşti oameni politici ?  Parlamentarii,  membrii ai guvernului,miniştrii, secretarii de stat,  directorii din structurile subordonate guvernului, şefii instituţiilor, membrii în  consiliile de administraţie, toată structura de conducere din instituţii, iată o mulţime de politicieni care a fost propulsată de partidele politice.

              În administraţia locală, prefectii, consilierii judeţeni,, consilierii locali, primarii, conducătorii instituţiilor de la nivel local; finanţe, sănătate, muncă,  invăţământ, agricultură, etc, etc. O altă mulţime de politicieni a fost deasemenea  propulsată de filialele locale ale partidelor politice.

               Care sunt criteriile de selecţie, ce modalităţi de pregătire există, care sunt calităţile necesare, cum se face promovarea, este valoarea o condiţie obligatorie? Cum se iau deciziile de a propune candidaţii, cum se numesc  reprezentanţii partidelor în funcţii executive ? Şi tot aşa ne putem pune şi alte întrebări. Este absolut normal să o facem şi dacă acest lucru nu a fost important în preocuparea societăţii civile, acum este foarte târziu. Răul a fost făcut.

                 Este ştiut faptul că partidele politice sunt foarte prost organizate. Un  partid nu funcţionează aşa cum ar trebui să funcţioneze o instituţie, respectând principii reglementate în legi, moralitatea, cinstea, corectitudinea, responsabilitatea. Nu se respectă nici măcar prevederile statutare. Luarea deciziilor nu este o procedură democratică şi transparentă.

Partidele politice sunt grupuri de interese în care conducerea este acaparată prin metode incorecte de găşti care îşi împart funcţii şi locuri pe liste.

                  Nu există preocupare pentru pregătirea activului de partid, nu se urmăreşte pregătirea şi promoarea valorilor pentru a avea parlamentari de bună calitate, pentru a avea miniştrii foarte capabili. Numirea de directori pe criterii politice fără a se ţine cont de valoare, a distrus toate instituţiile, iar parlamentarii sunt sub orice critică, nu au nici o valoare,nici măcar morală.

                Partidele politice au făcut posibilă o corupţie care a cuprins întreaga societate, o corupţie care a distrus tot ce a avut această ţară, de la economie până la educaţie, de la locuri de muncă până la sănătate.  Lipsa de valoare, calitate şi moralitate a clasei politice, iresponsabilitatea partidelor, dar şi dezinteresul societăţii civile au creat toate condiţiile dezvoltării corupţiei, a unei politici a interesului de gaşcă, de clan, în detrimentul interesului naţional şi al interesului cetăţeanului.

                 Pentru a schimba această clasă politică, pe lângă alte necesităţi se impune rapid restructurarea partidelor politice. Partidele trebuie să aibe ca scop promovarea valorilor, să îşi construiască proceduri transparente, cinstite de selectare şi promovare a celor mai buni indivizi pe care îi are societatea, să monitorizeze activitatea celor promovaţi şi să-i stopeze înainte de a produce necazuri .Finanţarea transparentă a partidelor, reglementarea activităţilor din campaniile electorale sunt cred eu bine venite dar nu suficiente.

                Dacă partidele nu vor dori să facă restructurarea şi vor continua să alimenteze corupţia, avem toate şansele să vedem partide învinuite de dezastrul provocat de politicieni,  României. Nu este exagerată şi nici nepotrivită asemănarea partidelor cu grupări de crimă organizată. Partidele ar putea fi învinuite de încurajarea şi tăinuirea acţiunilor ilegale ale reprezentanţilor lor, de legiferare în interes propiu,   de complicitate,etc,

Dacă se va ajunge la acest lucru  România va suporta un adevărat cutremur, dar, după aceia, va fi posibilă resetarea politică a ţării.

                Aş dori să precizez cu tărie că partidele politice sunt absolut necesare într-o tară democratică, într-un stat de drept. Este însă tot atât de necesar ca ele să fie credibile, instituţii serioase, profesioniste, care fac legea şi o respectă.

Sper că din actualele partide se vor găsi lideri care să poată impune restructurarea serioasă  în profunzime şi reaşezarea lor pe alte baze mai solide,mai sănătoase.

Ce soartă merităm?

                 

    În această lume atât de diferită merităm cu toţii să trăim la fel, să ne bucurăm de aceleaşi condiţii, să fim fericiţi, să fim sănătoşi ?  Uneori ne întrebăm: Cu ce sunt eu mai altfel decât cutare, care are de toate,  iar eu am doar  necazuri ?   Şigur că noi culegem ceea ce am semănat. Faptele, atitudinea, comportarea, pregătirea, educaţia sunt dependente de noi şi ele determină modul nostru de viaţă.

Realitatea vieţii este mult mai complicată.  Uneori alţii pot contribui la a determina drumul pe care o să îl parcurgă societatea, prin numărul lor, prin influenţa pe care o au.

          Suntem în preajma unor alegeri.  Îi alegem pe cei care vor hotărî cum gospodăresc localitatea, comuna, oraşul, municipiul sau judeţul. În faţa noastră se prezintă şi buni şi răi, şi deştepţi şi nătîngi, şi cinstiţi şi tâlhari. Noi trebuie să distingem , să judecăm, să hotărîm până la urmă pe cine preferăm. Cum luăm această hotărâre? Fiecare  în funcţie de capacitatea sa de a distinge bunii de răi, deştepţii de proşti, cinstiţii de tâlhari.  

                                                                                                                              1. Cei care nu au educaţie, nu au cultură, au preocupări condamnabile, au un comportament reprobabil, aceia au preferinţe pentru candidaţii de acelaşi tip cu ei. Din păcate aceştea sunt mulţi.

                                         

 2. Mai există o altă mulţime a celor care sunt iresponsabili. Ei se vînd pentru mai nimic dându-şi votul celor care plătesc mai bine, care dau ceva, care promit mai frumos. Ei nu ţin cont dacă, candidatul este  credibil, dacă, promisiunile sunt viabile, dacă, vom trăi mai rău sau mai bine.

 3. O altă mulţime este aceea a cetăţenilor dezinteresaţi de politică, oameni care suportă consecinţele politicii pe care o decid concetăţenii lor, cei ce merg la vot. Aceştea uneori invocă faptul că nu au pe cine vota, sau că toţi sunt la fel, sau că votul nu contează.Din păcate şi aceştea sunt numeroşi.

  4. Abia la urmă am numit categoria acelor cetăţeni, educaţi, cunoscători ai vieţii politice, care ştiu ce înseamnă administraţie publică şi care este influenţa ei asupra vieţii cetăţeanului. Aceştea se informează,urmăresc activitatea aleşilor, citesc programele, dialoghează cu candidaţii. Ei sunt cei care votează în cunoştinţă de cauză.

        Aşa cum am prezentat eu  situaţia electoratului, în majoritatea zonelor ţării predomină primele trei categorii. Aceşti oameni hotărăsc soarta tuturor locuitorilor  comunităţii dar  o decontează politicienii. Se dă vina pe clasa politică deşi toată vina este a celor care i-au ales.

         Pentru a merita o soartă mai bună trebuie să urmărim ca nivelul de educaţie al populaţiei României să crească considerabil, trebuie ca cei care înţeleg mai bine politica să o explice şi celorlalţi, în scopul de a-i determina pe cât mai mulţi să fie activi, să fie interesaţi. Este necesar ca a patra categorie de votanţi să crească în detrimentul celorlalte trei.