Catastrofa demolării instituţiilor statului

  Statul român este, acum , în faliment. Afirmaţia este dură dar cât se poate de reală. Nu mă refer la un faliment financiar, deşi lipsa finanţării activităţilor din instituţii este malefică. Falimentul unei societati poate veni nu doar din lipsa resurselor materiale, ci si a resurselor
 umane. Toate instituţiile au fost imbacsite de rude, neamuri, nepoti, oameni necalificaţi, foarte slab pregătiţi,Ei au ocupat posturile cu pile, intervenţii sau dînd mită,   iar specialistii marginalizati, exclusi, scarbiti, batjocoriti.
 

În anul 1990 imediat după căderea socialismului ceauşist, instituţiile statului  aveau angajaţi specialişti bine pregătiţi  veniţi prin repartiţie pe posturile pentru care aveau pregătire. Atunci şcoala era şcoală nu se puteau cumpăra diplomele la colţul străzii. În instituţia unde veneai găseai specialişti bine pregătiţi cu experienţă pentru că instituţiile aveau activitate. Găseai îndrumători care să te formeze şi sistemul de promovare era mai deschis valorilor.

                     

                       După  douăzeci şi cinci de ani toţi acei care aveau vârstra de peste 40 de ani au ieşit la pensie, mulţi dintre ei au decedat. Cei care aveau între 25 şi 40 de ani au rămas într-un număr foarte mic, dintre ei mulţi au plecat din instituţii încă din primii ani. Fiind atunci mai tineri, cu o bună pregătire, unii s-au privatizat, alţii imediat ce au putut pleca să lucreze afară au luat drumul, Israelului, Italiei, Germaniei, Spaniei, Franţei şi oriunde  s-a putut. Dintre cei rămaşi în ţară cei mai buni au căutat locuri de muncă mai bine plătite la firmele străine venite în ţară. 

                       În locul lor au venit alţii care s-au pregătit în sistemul de învăţământ de după 1989, un sistem în continuă degradare, un sistem care a produs absolvenţi nepregătiţi cu diplome obţinute în instituţii de învăţământ apărute peste tot şi de foarte slabă calitate. S-au distrus şcolile profesionale , facultăţile cu tradiţie, a dispărut exigenţa.

                        Prima instituţie care  dăduse rezultate foarte bune şi care a fost demolată a fost şcoala, sistemul de învăţământ. În dorinţa de a-l adapta noilor vremuri l-au reformat până l-au pus pe butuci.

Cercetarea şi proiectarea au fost pur şi simplu desfiinţate. Am avut institute de cercetare pe toate domeniile economiei cu cercetători de mare forţă, cu rezultate recunoscute pe plan internaţional, oameni foarte bine pregătiţi. Unii au plecat din ţară şi s-au realizat acolo, alţii au fost pur şi simplu  batjocoriţi, lăsaţi să moară de foame.

                         Toate instituţiile statului Român au ajuns de nerecunoscut. Ele nu îşi mai ating scopul, nu îi mai sunt de folos cetăţeanului. Dacă avem în vedere faptul că instituţiile sunt instrumentele prin care statul rezolvă problemele cetăţeanului, realizează legătura dintre stat şi cetăţean, atunci ne dăm seama că, de fapt, cetăţeanul întreţine un stat ineficient şi inutil. Se pune acut problema  de a îndrepta situaţia. Păcat că această problemă îl macină doar pe cetăţean nu şi pe politician.

                          Parlamentul, guvernul, ministerele, agenţiile, comisiile şi inspectoratele, apoi instituţia  prefectului care are în subordine serviciile publice deconcentrate ale ministerelor sunt populate cu indivizi numiţi politic şi nu cu oameni aleşi pe criteriul competenţei şi profesionalismului. Aceşti numiţi sau  angajaţi vin cu interese de grup, cheltuie banul public pentru a satisface interesele partidelor,colcăie de corupţie şi ilegalitate. Interesul naţional nu intră în preocupările lor.

          

                          Pentru a redresa instituţiile publice ar fi nevoie de oameni de calitate oameni voloroşi cu care să fie înlocuiţi cei de acum. Din păcate acum societatea nu îi are şi nici nu îi poate produce. Doar un sistem educaţional performant, care îşi propune promovarea valorii, obţinerea performanţei, profesionalismul , calitatea  drept criterii urmărite şi respectate, îi poate produce.    După ce societatea va dispune de oameni bine pregătiţi, de lideri, dar şi societatea însăşi va fi mai bine pregătită, mai educată, mai informată, atunci se poate vorbi de schimbarea clasei politice.

                           Preşedintele Klaus Werner Iohannis a anunţat intenţia de a promova o reformare a sistemului educaţional în urma unei dezbateri publice pe această temă. Configuraţia politică a parlamentului nu asigură o susţinere parlamentară pentru acest lucru. Cred că acesta este motivul pentru care preşedintele nu a declanşat dezbaterile pe această temă  mai devreme.

                           Are şi cetăţeanul rolul lui în acaestă catastrofă. Acela de a se complace în situaţia creată şi a se adapta dezastrului din ţară. 

                           Situaţia din sistemul de sănătate,ieşită la iveală în urma descoperiri excrocheriei diluării substanţelor  dezinfectante Hexi Pharma ilustrează perfect starea de faliment a statului român. Instituţiile conduse de directori numiţi politic au fost distruse datorită incompetenţei şi hoţiei acestor indivizi care aveau în spate partidele care i-au numit şi care îi dirijau. Desigur că indivizii erau numiţi acolo pentru a face politica partidului ( prostia şi hoţia). Este inutil să ne mai întrebăm de ce nu au fost schimbaţi dacă nu erau competenţi, dacă lucrurile nu mergeau bine?   Pentru că tocmai aceasta era menirea lor. Să distrugă instituţiile statului.

                             Să îndrăznim să ne întrebăm, oare când DNA-ul va întocmi dosar de cercetare penală unor partide pentru ce au făcut sau nu au făcut de au adus instituţiile statului în faliment? Nu este cazul ca ele, partidele să răspundă pentru că au promovat  incompetenţi, hoţi, infractori, profitori,indivizi lipsiţi de caracter? Pe care, desigur, poporul i-a votat, iar şi iar.