Partidul Naţional Liberal si Sectele Tăricenilor şi a Criniştilor

                   

         SECTARÍSM s. n. Spirit, atitudine de sectar (1); îngustime de vederi proprie persoanelor sau grupurilor care se limitează la interesele lor mărunte; fig. exclusivism, intoleranță. 

            SÉCTĂ s.f. Grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială; (p. ext.) grup de adepți ai unui lider desprins de gruparea de bază. ♦ Clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte.

           Peste tot în lume se produc grupuri eretice, care dintr-o frustare, nemulţumire sau supărare, se desprind de trunchiul de bază de cele mai multe ori radicalizându-se în interiorul ei, creind probleme din ce în ce mai mari. Pe măsură ce se izolează sau este izolat de nivelul deciziei, de poziţiile importante aceste grupuri sectante se manifestă cu mai multă virulenţă, ură şi răutate faţă de baza de care s-au rupt.Uneori sectele sunt tolerate, acceptate tacit, trecute cu vederea, dacă manifestările lor nu crează mari probleme grupării din care provin. Când însă nu mai pot fi suportate în interior sunt expulzate şi astfel legăturile cu baza dispar . În acest mod se radicalizează şi devin cel mai mare duşman al trunchiului din care provine. Secta devine un instrument de atac şi de lovire în mâna adversarilor care manipulează secta, o incită, o cultivă, o finanţează, o acceptă în alianţe, se foloseşte de ea pentru a distruge gruparea mamă din care s-a desprins.

          Din Partidul Naţional Liberal dea lungul timpului s-au desprins mai multe grupări sectare. Să amintim doar pe cele mai apropiate de epoca noastră, Tăriceanu, Patriciu, Aramă, Câmpeanu, Cerveni,din nou Tăriceanu şi Antonescu.

          În ultimii ani se disting două secte care se manifestă împotriva PNL Alde sectă formată de Tăriceanu din dorinţa de a fi la guvernare alături de PSD, în urma retragerii PNL-ului din USL, şi secta criniştilor, formată de fanii lui Crin Antonescu odată cu demisia sa din fruntea PNL-ului si desemnarea prin vot a lui Klaus Iohannis drept candidat la alegerile prezidenţiale.

           Secta Alde a lui Tăriceanu a servit unor lideri liberali care se aflau în guvernul USL şi care doreau să poată guverna mai departe cu PSD-ul rămânând miniştrii sau deputaţi sau senatori în sfera puterii. Ei au fost urmaţi de mai puţini membrii simplii, şi aceia avînd diferite funcţii în aparatul adm locale sau centrale.   Atacurile asupra PNL-ului s-au manifestat de la nivelul liderilor, Tăriceanu fiind mereu un duşman înverşunat al PNL. Ilieşiu o persoană care uneori este de un penibil jenant şi  Ioan Ghişe, veşnicul nemulţumit şi neînţeles, fiind abonaţi la Antena 3 şi România tv unde apărau cu multă nădejde guvernul Ponta şi  pe inculpaţii PSD-ului, nepierzând nici o ocazie de a denigra PNL-ul şi liderii lui. Raţiunea lor de a fi în politică a fost lupta continuă, dusă cu disperare împotriva lui Băsescu, raţiunea de a fi şi a postului TV Antena 3. Aici, liberali  din PNL erau tocaţi bine de invitaţii PSD, Alde, şi oamenii de casă ai postului.  Se aduc învinuiri, invective,citici, denigrări în special liderului pNL, Alina Gorghiu, ascensiunea ei în politică este tratată de aldişti cu multă duşmănie cu invidie. Cele mai mari deservicii le face secta lui Tăriceanu susţinând guvernul Ponta, toate măgăriile facute de acesta, legile antidemocratice, părtinitoare, refuzul trecerii unor acte normative sau trecerea unora în folosul PSD.

           Secta Criniştilor este virulentă mai mult pe internet, postând în grupurile vizitate cu precădere de membrii şi simpatizanţi PNL sau pro Iohannis. Au o satisfacţie bolnavă în al defăima pe preşedintele K. Iohannis, pe soţia lui d-na Carmen Iohannis, toate acţiunile lui sunt criticate, defăimate, minimalizate, prezentate ca fiind negative, fără importanţă, tendenţios, mincinos. Se preiau minciuni de pe site-uri defăimătoare,lucruri care au fost dezminţite , s-a demonstrat ca fiind ne adevărate. Această sectă a fost  foarte activă în perioada campaniei pentru alegerile prezidenţiale, a încercat din răsputeri să facă adepţi, să distrugă grupurile pro Iohannis. Au fost o mană cerească pentru Ponta, ajutând mult propaganda pontistă. Rezultatul alegerilor a demonstrat că nu au fost şi eficienţi, nu au îndepărtat electoratul lui Iohannis, ba dimpotrivă. Prezenţa acestor sectari pe grupurile de simpatizanţi ai lui Iohannis şi ai PNL are şi beneficii. Deşi sunt uşor şi rapid depistaţi ei sunt oarecum cultivaţi, provocaţi prin comentarii, ei menţin vii grupurile motivează simpatizanţii, îi provoacă la dezbateri, îi atrage şi astfel aduc mai mulţi admiratori. Este de preferat să fie prezenţi ei, sectarii decât fanaticii de stânga, naţionaliştii, comuniştii sau nebunii, antisistem (împotriva tuturor). În cazul sectei Criniştilor,este bine de precizat că ea nu a fost încurajată, direct de către Crin Antonescu. Adeptii s-au autoîncurajat mai mult de absenţa, inactivitatea, frustarea liderului.

         Ar fi de preferat ca din partide să nu se desprindă secte, deoarece acestea sunt dăunătoare desfăşurării activităţii partidului mamă. Ar fi de preferat să fie înăbuşită tendinţa unor lideri de a se răzvrăti şi, deasemenea , dacă totuşi există asemenea situaţii să fie oprit prozelitismul,încercarea de a rupe din partid. Dar probabil că şi acest rău poate să conţină în el şi un bine.

Numărul nu este o cauză a lipsei de calitate

Îmi pasa, mă implic

Nu salariul unui parlamentar a fost păgubitor pentru România. Marea pagubă a produs-o politica făcută de aceşti parlamentari, politică materializată în legi proaste, păguboase. Deasemenea nu numărul mare de parlamentari este dăunător pentru România, ci calitatea proastă a lor. Un om normal, care nu se lasă manipulat realizează că reducerea numărului de parlamentari şi scăderea salariilor acestora nu aduce nici o îmbunătăţire a calităţii politici României . Politica se face în partide politice nu pe stradă, nu în cârciumi nu în alte instituţii. Calitatea politicii va creşte atunci când partidele se vor restructura, se vor profesionaliza, vor deveni instituţii ale statului român, cu activişti profesionişti, cu sisteme de promovare a valorilor pe criteriul calităţii şi vor fi finanţate transparent. Deasemenea în şcoli trebuie să se facă educaţie politică pentru ca electoratul să se poată exprima la vot în cunoştinţă de cauză şi să nu mai poată fi manipulat uşor.

Povestea cu caii şi cu liberalii!

                                                                                                                                                                             

             Nu demult, într-o localitate în care trăiau câteva familii de ţigani, un propietar de cai avea o fermă. În ferma sa a reuşit să selecteze doi cai de curse de mare perspectivă. Aveau toate calităţile pentru ca atunci când vor participa la curse să câştige marele premiu.  Exista însă un inconvenient. Acela că în fiecare cursă un propietar nu putea să înscrie decât un cal. Având doi cai buni nu a ştiut ce să facă cu unul din ei. Îi iubea pe amândoi deopotrivă şi era tare mândru cu ei, pentru că ajunsese să îşi vadă visul împlinit. Prin munca mai multor ani să fie în situaţia de a avea rezultatele dorite.  Dacă ar fi însrăinat unul ar fi riscat să îl aibă concurent în cursă împotriva calului său. După ce a chibzuit bine a hotărât să îi păstreze pe amândoi şi după ce îi va testa va hotărî pe care să îl înscrie în principala cursă cea de viteză cea mai urmărită si la care se câştigă marele premiu. Celălalt va fi pregătit pentru cursa cu obstacole, o cursă mai grea, care necesită alte calităţi şi un alt tip de pregătire. Propietarul şi-a luat antrenori buni, a discutat cu cei mai buni specialişti şi a început o pregătire în paralel cu cei doi cai. Doar după ce vor fi bine pregătiţi îi va supune unor probe şi cel care se va dovedi mai bun , mai potrivit scopului cursei va fi ales şi înscris în cursă.

              În acelaşi timp o familie de ţigani ,geambaşi de cai a intrat în posesia a doi cai, unul negru şi unul alb. Nici nu au ajuns bine cu ei în bătătură că a şi început cearta. S-au împărţit ţiganii în două găşti. Una susţinea că cel negru e mai frumos, mai puternic şi pe acela să-l hrănească, iar pe cel alb să-l omoare şi s-au pus cu bătaia pe cel alb. Gaşca cealaltă a susţinut că este mai frumos calul alb şi că el trebuie păstrat iar celălalt omorât. Oricum ei nu aveau nevoie de doi cai şi apoi trebuiau hrăniţi, adăpaţi, adăpostiţi şi ţiganilor nu le plăcea munca. Şi s-au pus ţiganii pe ceartă, fiecare gaşcă înjura calul pe care nu-l suferea, arunca cu pietre în el, îl bătea cu parii, poate vor reuşi să-l omoare, să trăiască doar favoritul lor, cel pe care îl lăudau şi îl apărau . Tot certându-se ei au neglijat să îşi hrănească să îngrijească şi să întreţina favoritul şi astfel s-au trezit cu două mârţoage în curte, la care nu se mai uita nimeni şi care nu mai aveau nici o valoare de întrebuinţare.

                 Cam în acelaşi timp s-a trezit şi PNL-ul cu doi lideri valoroşi în partid. Cum ei aveau nevoie doar de unul n-au stat mult pe gânduri cum să procedeze. Imediat ce s-a ţinut Congresul s-au pornit şi ei pe liderii lor, cu parii, cu injurii, cu jigniri, ca ţiganii pe cai. Ce să facă şi ei? S-au ţigănit ca tot românul dealtfel. Nu va trece mult şi toţi românii vor ştii de la liberali, ce defecte, ce patimi, ce păcate au liderii lor, cât de nepotriviţi sunt ei pentru a candida. Unde este oare înţelepciunea liberalilor? Probabil că a păţit şi ea precum aceşti lideri!A fost ucisă cu bolovani.                             

Post scriptum

        

Atitudinea lui C.A., şi a pupincuriştilor lui , i se va sparge în cap foarte curând. Este evident că aceste accese de orgoliu sunt dăunătoare PNL-ului şi că nu pot fi trecute cu vedere. Acum nu este momentul pentru a se face deconturi. Prezenţa postărilor acestor pupincurişti va fi motivul executării lui Antonescu. Cât despre soarta pupincuriştilor, aceştea nu se pot numi membrii sau simpatizanţi PNL . Ei fac parte din categoria celor care îl adoră pe Becali, pe D. Diaconescu, pe Vadim. Mintea lor(dacă putem accepta că ar avea minte) nu poate înţelege că PNL nu este un partid de lider ci unul care "produce" lideri pentru ca fiecare etapă din politica unei ţări să îşi aibă liderii ei. Într-un partid democratic se schimbă liderii atunci când viaţa politică a ţării cere acest lucru. Un partid trebuie să formeze alianţe pentru ca să îşi asigure participarea activă la guvernarea ţării. Un lider care a format şi a activat într-o alianţă nu va mai avea credibilitate să formeze o altă alianţă . Inconsecvenţa îi distruge credibilitatea. Doar în mintea unor cretini, o schimbare de lider este considerată trădare. Doar într-o gaşcă se poate vorbi de trădare. acolo sunt înteresele găştii care pot fi trădate. Interesele unui partid sunt acelea de a fi la guvernare pentru a putea să îşi aplice programul. pentru a fi la guvernare trebuie să ai liderii momentului. Asta nu înseamnă că liderii înlocuiţi nu mai pot avea rost şi loc în partid. Ei pot fi buni miniştrii, pot reprezenta partidul pot să îşi valorifice calităţile dar nu din prima poziţie în partid. Nu am scris aceste rânduri pentru  idioţi, pentru că ăştia au doar sentimente şi nu raţiune deci nu pot înţelege.  Pentru idioţi există doar iubire oarbă şi ură, multă ură.

            Am scris aceste rânduri exasperat de postările aşazişilor fani Crin Antonescu. Aceştea au denigrat persoana noului preşedinte PNL şi candidatul la alegerile prezidenţiale în perioada de precampanie dar şi în campania electorală mai mult decât adversarii.

   Post scriptum 2

                      

                                VOTAŢI  IOHANNIS PREŞEDINTE !

                Semnificaţia acestui tur al alegerilor prezideţiale este mai mult decât schimbarea unui preşedinte, care, oricum  a contribuit prin comportarea sa la divizarea societăţii, fiind o fire     conflictuală .           Aceste alegeri, prin candidatura lui Klaus Iohannis, au  căpătat o altă semnificaţie.    Alegerile semnifică schimbarea unui stil de a face politică, acela al interesului individual şi de grup în detrimentul interesului  României, cu  politica îndreptată spre cetăţean.          Poporul român aflat în faţa judecării unor dosare de corupţie care ridică perdeaua  de peste politicienii corupţi, arătând proporţii nebănuite ale jafului, simte acut nevoia de a înlocuii clasa politică coruptă şi vede o mare şansă în Klaus Iohanis.        Klaus Iohanis este altceva.     El nu a fost părtaş în guvernările de până acum.     El a realizat lucruri importante în Sibiu si există un rezultat vizibil  unanim apreciat. El nu a fost om de partid,  a venit foarte decurând şi doar fiindcă a dorit să se implice în politica de la vârf.  Participă la unirea dreptei, nu îşi subminează libertatea negociind funcţii contra unor voturi.

                   Candidatul Victor Ponta este prim ministrul unui guvern care este cel mai neputincios din câte au fost după 1990 şi care vine după nişte alegeri în care a primit un procent de voturi foarte mare desigur şi aşteptările alegătorilor fiind mari.  Aceste aşteptări s-au transformar după 2 ani în mari deziluzii.

Victor Ponta este şi liderul partidului care a condus România cei mai mulţi ani  după revoluţie, PSD-ul.

PSD-ul este partidul cu cei mai mulţi corupţi care au fost judecaţi şi condamnaţi, cu cei mai mulţi membrii cercetaţi, cu mulţi”baroni” cu proastă faimă. Deasemenea în jurul PSD-ului gravitează cei mai mulţi afacerişti care spoliază statul prin lucrările luate pe bani mulţi şi făcute prost.  Iată că acum se poate vedea ce mari interese au politicienii români, cum s-au îmbogăţit ei şi cât  de mult.

Victor Ponta  a luat lângă sine tot ce este mai contestat şi mai mudar din politica României la această oră; Vadim Tudor, Dan Diaconescu, Tăriceanu, Meleşcanu.

                     Campania electorală a lui V Ponta s-a transformat într-o luptă purtată cu cele mai murdare mijloace, pentru al mudări pe Klaus Iohannis şi al apropia de imaginea celorlalţi politicieni români. Nu trebuie  ca electoratul să aibă de ales între bine şi rău ci între două rele. Se pare însă că electoratul a reţinut faptul că Iohannis este o mare şansă pentru români şi pentru România.   Foarte interesant este faptul că de acest lucru s-au convins românii care sunt plecaţi la muncă în străinătate şi care simt acut nevoia de a avea o sansă aici în ţară.  De la dorinţa lor de a vota într-un număr mare s-a declanşat mişcarea tinerilor din câteva mari oraşe. Aceste mişcări trezesc electoratul.

                     Alegând KLAUS WERNER  IOHANNIS  dăm o mare şansă României !

     Notă.   Am scris acest articol  în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014. Am postat pe facebook.

Predispoziţia românului pentru a face bisericuţe

                A face bisericuţe în partid este un lucru absolut dăunător partidului şi poate crea o ruptură între organizaţii, lideri şi membrii. Aceste lucruri sunt frecvente la nivelul filialelor teritoriale şi acolo rezultatele sunt voturi puţine în alegeri. Este cunoscut faptul că liderii partidului îşi formează anturaje, găşcuţe de adulatori, sprijinitori ca să nu le zicem pupători în cur care pot să recurgă la argumente şi metode de orice fel de al sprijini pe cel pe care îl adoră şi care le poate furniza poziţii pe liste, funcţii, câştiguri. Acest lucru a fost vizibil în PNL la toţi preşedinţii iar unii adulatori s-au mutat de la un şef la altul. Adevăraţii liberali, oameni verticali stăpâniţi de raţiune, ar trebui să fie loiali doar partidului , să nu adopte o atitudine asemănătoare cu a chibiţilor de fotbal care îşi idolatrizează jucătorii, echipa,sau antrenorul.   
                  Pe de altă parte mi se pare o mare prostie să se spună de către unii că unul din lideri este bun şi altul slab deşi până ieri ambii erau sustinuţi fără rezerve de întregul partid. Dacă va trebui să fie numit un singur candidat, şi sigur că trebuie, acest lucru trebuie făcut din raţiune şi nu cu patimă. Cel care va candida va fi cel care este cel mai dorit de electorat, care va fi cotat cu cele mai mari şanse de a câştiga preşedenţia României. Oricare din cei doi va fi susţinut de celălalt şi de întregul partid.        Acum partidul ar face bine să îi promoveze pe amândoi printr-o campanie susţinută inteligent şi nu să se arunce în dispute de genul celei pe care o fac unii care au postat şi aici, alţi chibiţi, lideri din partid, organizaţii întregi. Văzând astfel de dispute comentatorii constată că PNL este foarte divizat. Înţeleg ca acest partipri poate să fie făcut de media, de Cristoi sau alţi "maieştrii" mizerabili, nu de membrii PNL.

Congresul PNL 28.06.2014

                      

               Astăzi Congresul PNL a deschis un orizont favorabil schimbării situaţiei actuale din politica României.  Noul preşedinte al partidului poate crea o nouă abordare a politicii. Stiu bine ce au însemnat nemţii pentru comunităţile de români din Ardeal. Dacă acest lucru se va putea întâmpla şi la nivelul PNL, partidul va putea ieşi din tiparul în care se încadrează acum toate partidele şi va da un semnal societăţii civile celorlalte partide de pe eşicher. Există şi riscul ca această schimbare să fie sabotată din interior, acest lucru este deja semnalat de unii membrii care arată chiar prin postările pe facebook un apetit pentru idolatrie. Sunt prea mulţi muşterii care refuză raţiunea, responsabilitatea, disciplina, marşând pe adulare, pe alinierea în spatele unui individ, pe aşezarea în turmă în spatele măgarului. Aşa apar susţinători vocali, nervoşi ai lui Antonescu sau Iohannis, care îl ridică în slăvi  pe cel adorat şi îl denigrează pe celălalt. Aceştea fac mult rău unui partid, îl distrug din interior, patima le întunecă mintea. Ei, prin lipsa de raţiune distrug şansa de a da curs unei competiţii cinstite de pe urma căreia partidul  şi implicit fiecare membru ar avea de câştigat. Aceşti indivizi consideră că deţin adevărul şi doar ceea ce văd ei este posibil.

               Unificarea dreptei concomitent cu o competiţie corectă, cu mesaje publice, cu programe prezidenţiale, cu dezbateri , interviuri, dialoguri, întâlniri cu electoratul, a celor care sunt în competiţia internă pentru a fi desemnat candidat al dreptei, ar aduce în atenţia cetăţenilor seriozitatea dreptei şi în acelaşi timp ar pune în umbră două personaje care azi dictează agenda politică, Ponta şi Băsescu. Un preşedinte pe sfârşit de mandat târât în mizerii şi ilegalităţi, un premier şters, care are o guvernare slabă, cu impact negativ asupra populaţiei, ar putea fi „acoperiţi” uşor cu o campanie inteligentă, susţinută într-un mod profesionist.

Competiţia pentru desemnarea candidatului dreptei trebuie să se încheie cu un sondaj profesionist făcut de o firmă credibilă. Candidatul desemnat trebuie să fie câştigător la mare scor faţă de candidatul stângii. El nu trebuie să fie scos prea repede pentru a  se obţine efectul maxim la alegeri şi nu mai devreme. INDIFERENT care va fi acel candidat, foarte probabil Crin Antonescu sau Klaus Iohannis, eu cred că va fi un candidat cu mult peste ce poate oferi stânga. Doar instaurarea monarhiei ar putea fi o şansă mai bună pentru România.

                Tot ce se întâmplă de acum trebuie să aşeze politica României pe un alt drum. Pe acest drum nu trebuie să mai circule Băsescu şi dacă nu este el nu vor mai fi în scurt timp nici cei care au trăit în simbioză cu el, pe spatele lui, şi , care au făcut acel tip de politică specific regimului Băsescu. Deasemenea , pe acest drum va trebui să nu mai circule o bună perioadă nici PSD-ul. Sigur că pentru asta noul partid de dreapta va trebui să se impună prin prestaţia sa pe scena politică şi nu altfel.

                 Este, deasemenea, foarte important ca lupta împotriva corupţiei să funcţioneze continuu şi în forţă pentru a curăţa clasa politică de mulţimea corupţilor, hoţilor , a infractorilor de orice fel, pentru aceasta justiţia trebuie să fie independentă.

Trăiţi aici pe pământ ,bucurându-vă de viaţă!

După ce ați trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveți foarte mulți ani în față și pentru că nu puteți lua cu voi nimic atunci când vă duceți, n-are rost să mai fiți preocupați să economisiți. Așadar, cheltuiți banii pe care i-ați pus deoparte, faceți excursii, cumpărați ce vă face plăcere și dăruiți ce vă puteți permite. Nu vă gândiți să lăsați chiar tot ce-ați agonisit copiilor și nepoților, pentru că, nu-i așa? nu vreți să-i transformați în niște paraziți care așteaptă cu nerăbdare ziua în care veți muri. Nu vă faceți griji despre ce-o să se întâmple cu ei sau cum veți fi pomeniți, pentru că atunci când ne întoarcem în țărână nu mai auzim nici laudele și nici criticile. Timpul în care v-ați bucurat de viața pe pământ și de bunurile pe care le-ați agonisit cu atâta trudă se va sfârși. Nu vă frământați prea mult în legătură cu copiii, pentru că și ei au destinul lor și or să-și găsească, cu siguranță, drumul în viață. Nu fiți sclavul copiilor voștri! Țineți legătura cu ei, iubiți-i, ajutați-i când au nevoie, dar în același timp, bucurați-vă cât mai puteți de banii pe care i-ați strâns.

 

 

Viața înseamnă mai mult decât muncă. Pensionați-vă cât de devreme puteți și bucurați-vă de viață. Nu așteptați prea multe de la copiii voștri. Majoritatea își iubesc părinții, dar vor fi prea ocupați cu serviciul și alte angajamente ca să le fie de prea mare ajutor. Există însă și copii nepăsători, care s-ar putea să înceapă să se certe pe bunurile voastre cât sunteți încă în viață și chiar să-și dorească să muriți mai repede, ca să vă poată moșteni casa și bunurile. În general, copiii cred că li se cuvine să capete tot ce posedați, în timp ce voi n-aveți niciun drept să vă atingeți de banii lor. Prin urmare, după vârsta de 50-60 de ani, nu vă mai risipiți energia și nu vă mai periclitați sănătatea în schimbul unei averi și mai mari, muncind până intrați în mormânt. S-ar putea ca banii voștri să n-aibă nicio valoare în fața doamnei cu coasa.

 

Când să ne oprim să mai facem bani? Cât înseamnă destul? O sută de mii? Un milion? Zece milioane? De pe zecile de hectare de teren pe care le posedați mâncați câteva legume și o jumătate de pâine pe zi; din cele trei case pe care le-ați construit, n-aveți practic nevoie decât de câțiva metri pătrați: un dormitor, o cameră de zi, o baie și o bucătărie. Atâta vreme cât aveți o locuință și suficienți bani pentru hrană, îmbrăcăminte și utilități, stați foarte bine. Ar trebui să fiți fericiți.

 

Fiecare familie are problemele ei, indiferent de statutul social. Nu vă mai comparați cu alții în ceea ce privește potența financiară. Renunțați la competiția cine are mai multe posesiuni sau ai cui copii sunt mai dotați... material și se plimbă mai mult prin baruri sau prin străinătate. Mai degrabă puneți în balanță cine are mai mult timp liber, cine este mai fericit, mai sănătos și mai longeviv.

 

Nu vă frământați în legătură cu lucrurile pe care nu le puteți schimba. Nu ajută la nimic, iar o stare psihică proastă vă poate îmbolnăvi. Creați-vă o stare permanentă de bine și identificați ce vă face fericiți. Atâta timp cât sunteți sănătoși și bine dispuși, vă veți face planuri și veți aștepta cu nerăbdare ziua următoare. O zi din viață fără un moment de bucurie este o zi pierdută. O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată. Un suflet optimist vindecă boala mai repede. Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala...

 

Păstrați-vă o stare de spirit pozitivă, faceți mișcare în fiecare zi, întotdeauna afară, la soare, mâncați multe alimente care conțin vitamine și minerale, și veți avea toate șansele să mai trăiți 30-40 de ani în deplină sănătate și vigoare. Bucurați-vă de ceea ce aveți și de tot ce vă înconjoară. Și nu uitați de prieteni. Ei sunt una din bogățiile vieții. Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultați-i fără să-i întrerupeți; vorbiți-le fără să le reproșați ceva; faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb; răspundeți-le fără să-i contraziceți; iertați-i fără să-i pedepsiți; promiteți-le fără să uitați. Așa, nu veți fi niciodată singuri.                                 Eu o să încerc să îmi trăiesc asa ce a mai rămas de trăit.

 

Vă doresc o viață lungă și împlinită!

 

A venit iarna !

Ştii...timpul are un fel al său de a se mişca repede şi de a nu-ţi da răgaz să devii conştient de trecerea anilor. Parcă mai ieri eram tânăr, abia căsătorit şi urcându-mă la bordul noii vieţi alături de partenera mea de cuplu. Într-un fel, parcă s-a întâmplat cu ani în urmă şi mă întreb unde s-au dus toţi aceşti ani. Ştiu că i-am trăit pe toţi. Am străfulgerări în care văd cum era odată, cu toate speranţele şi visele. Dar iată că acum trăiesc...iarna vieţii mele şi sunt luat prin surprindere. Cum am ajuns aici atât de repede? Unde s-au dus anii şi unde s-a dus tinereţea? Îmi amintesc clar cum întâlneam oameni mai în vârstă decât mine de-a lungul anilor şi cum gândeam că aceşti oameni mai în vârstă erau la ani distanţă de mine, astfel încât această iarnă părea atât de departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina prea bine. Dar iată-mă aici.... prietenii mei sunt pensionari şi au încărunţit... se mişcă mai încet şi eu văd în ei persoane vârstnice. Unii sunt într-o formă mai bună, alţii într-o formă mai proastă decât mine, dar la toţi constat o mare schimbare... Nu mai regăsesc în ei pe cei de care îmi amintesc că erau tineri şi vibranţi, ci...ca şi mine, vârsta lor începe să se arate şi acum suntem noi acei oameni mai în vârstă pe care îi vedeam şi în care nu ne imaginam că ne vom transforma. Acum, în fiecare zi am sentimentul că şi a face un duş reprezintă o provocare pentru ziua respectivă! Iar a trage un pui de somn după-amiaza nu mai înseamnă răsfăţ, ci obligaţie! Căci dacă nu dorm din proprie voinţă, adorm pe locul în care mă aflu! Astfel, intru acum în acest alt anotimp al vieţii mele nepregătit pentru toate durerile şi junghiurile, pentru pierderea puterii şi a capacităţii de a merge şi de a face lucruri pe care mi-am dorit să le fac dar nu am reuşit niciodată ! Cel puţin însă, ştiu că iarna a sosit şi nu ştiu cât va dura... asta ştiu, că atunci când s-a terminat pe acest pământ, s-a terminat pur şi simplu. Va începe o nouă aventură ! Da, am regrete. Există lucruri pe care nu aş fi vrut să le fac, lucruri pe care ar fi trebuit să le fac, dar, într-adevăr, sunt şi multe lucruri de care mă bucur că le-am făcut. Toate s-au întâmplat într-o singură viaţă. Aşa că, dacă nu te afli în iarna vieţii tale, lasă-mă să-ţi reamintesc că ea va sosi mai repede decât îţi închipui. Deci, orice  ţi-ai dori să realizezi în viaţă, te rog să realizezi repede! Nu amâna prea mult lucrurile!  Viaţa trece repede. Fă azi tot ceea ce poţi, căci nu poţi şti cu siguranţă dacă te afli sau nu în iarna vieţii tale! Nu ţi s-a promis că tu vei avea parte de toate anotimpurile, aşa că trăieşte pentru azi şi spune toate lucrurile pe care vrei ca cei dragi să şi le amintească... şi speră că ei te vor aprecia şi iubi pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru ei în toţi anii trecuţi! "Viaţa" este un dar pentru tine. Felul în care îţi trăieşti viaţa este darul tău pentru cei care vin după tine. Transformă-l într-unul fantastic. TRĂIEŞTE-ŢI BINE VIAŢA! BUCURĂ-TE DE AZI ! FĂ CEVA AMUZANT ! FII FERICIT ! FĂ DIN ACEASTĂ ZI UNA GROZAVĂ ! Ţine minte, "Adevărata avere este sănătatea, nu nişte amărâţi de bani." TRĂIEŞTE FERICIT ÎN 2013, in 2014....! ÎN SFÂRŞIT, GÂNDEŞTE-TE LA URMĂTOARELE: AZI EŞTI MAI BĂTRÂN DECÂT AI FOST VREODATĂ, TOTUŞI EŞTI MAI TÂNĂR DECÂT VEI FI DE ACUM ÎNAINTE, BUCURĂ-TE DE ACEASTĂ ZI DE LA UN CAPĂT LA ALTUL AL EI. Copiii tăi devin tu, dar nepoţii tăi sunt perfecţi ! Să ieşi din casă este bine, a te întoarce acasă este mai bine ! Uiţi nume, dar...este bine, căci alţi oameni uită şi că te-au cunoscut vreodată !!! Nu-ţi mai pasă de lucruri de care îţi păsa, dar cu siguranţă îţi pasă că nu-ţi mai pasă de ele. Dormi mai bine pe un fotoliu cu televizornul zbârnânindu-ţi în faţă decât într-un pat. Acesta se numeste "pre-somn." Îţi lipsesc zilele când totul mergea doar apăsând pe un buton de "pornit" şi "oprit" Ai tendinţa de a folosi mai multe cuvinte cu patru litere..."ce?" (what în engleză), "când" , "unde" Acum că îţi permiţi bijuterii scumpe, nu le mai porţi purta în siguranţă nicăieri. Ai observat că tot ceea ce se vinde în magazine este "fără mâneci?" Ceea ce odată erau pistrui, sunt acum pete hepatice. Dar VECHI este bun în anumite sensuri: cântece vechi, filme vechi şi mai ales prieteni vechi ! Bucură-te "prieten vechi!" Trimite acest mesaj altor prieteni vechi şi fă-i să râdă aprobator. Nu ceea ce Aduni, ci ceea ce Răspândeşti spune ce fel de viaţă ai trăit .

Interimat sine die, sau, cum este suspendat statutul

              Un interimat trebuie să aibe un termen si câteva sacini de îndeplinit. La încheierea interimatului trebuie să aibă loc alegeri. Un interimat se prelungeşte din două motive. Ori fiindcă nu se poate achita de sarcinile primite, ori fiindcă cei care au hotărît interimatul au dorit să suspende viaţa democratică, statutară din organizaţie  pe o perioadă cât mai lungă pentru a-şi  face anumite interese.  În Dâmboviţa sunt valabile ambele motive.

               Interimatul a debutat cu rezolvarea unor interese. Au fost schimbaţi candidaţii aleşi statutar de organismele alese ale org. Teritoriale Dâmboviţa, cu alţi candidaţi care nu au mai urmat prevederile statutare, nu au mai fost votaţi de Delegaţia Permanentă Teritorială. Evenimentul s-a produs cu câteva zile înaintea validarii candidaţilor PNL de catre Delegaţia Permanentă a partidului şi  cu câteva zile după dizolvarea nestatutară a Curţii de Onoare şi Arbitraj, (COA), a PNL. Ilegalitatea comisă nu mai putea fi atacată odată din criză de timp şi a doua oară fiindcă COA fusese desfiinţată.

               Chiar înainte de începerea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare noii veniţi la conducerea filialei au dat un semnal cât se poate de prost. Au făcut o gafă care nu se face. Au încercat să il aducă  în partid şi să-l instaleze la conducerea Org. Municipale Târgovişte  pe unul dintre purtătorii de imagine negativă din guvernarea Boc, fostul viceprimar Paul Briceag, el însuşi având o imagine şifonată binişor prin târg . Acest gest al interimarilor a transmis un semal către electorat, cum că s-a dat mâna cu PDL-ul( că urmează şi alţii, că Fl. Popescu ar veni la PNL). Semnalul însă a ajuns mai întâi la membrii PNL care nu puteau să înţeleagă cum să meargă ei în campanie alături de PDL-iştii pe care îi criticaseră până ieri. 

               Nu vreau să zic nimic despre cum s-a desfăşurat activitatea în interiorul organizaţiei PNL Dâmboviţa pentru că nu ştiu decât din ce am auzit de la mai mulţi colegi. Eu  din momentul în care s-a instituit interimatul am fost împins  afară oficial, iar neoficial am fost căutat pentru a ajuta cu priceperea mea la care tocmai renunţaseră. Acest lucru nu l-a făcut preşedintele interimar ci personajele care doreau nespus să-i intre în graţii. Este bine să precizez că eu m-am înscris în PNL în 1993, până atunci activând în Alianţa Civică.  Liberal am fost în gândire şi acţiune de când mă ştiu. Asa se explică acum faptul că la 17 ani am scris Europei Libere suportând apoi toate consecinţele. Am crezut că dacă mă înscriu în PNL pot să ajut liberalismul muncind  în partid. Am fost ales în organismele de conducere ale PNL Dâmboviţa atît la nivel de municipiu  cât si la judeţ. Doar în perioada în care a fost preşedintele Fl. Popescu la conducere când a  dizolvat biroul municipal in care fusesem vicepreşedinte, şi in perioada 2009-2013 când, fiind ales judecător la Curtea de Onoare şi Arbitraj a PNL , nu am făcut parte din conducere. Nici o clipă nu am fost numit de partid în vreun post  nu am candidat  din partea PNL pe nici o listă . Eu venisem să ajut partidul şi nu am profitat nici eu şi nici vreo rudă de a mea. La toate alegerile mai puţin ultimele(2012) m-am implicat foarte mult, consumându-mi concediile, verificând sute de dosare de candidaţi împreună cu doar două-trei colege şi cu dl Grozavu, asta seara, fiindcă ziua făceam campanie în municipiu, apoi instruiam reprezentanţii PNL în secţiile de votare, reprezentam PNL la Biroul electoral judeţean. În toate aceaste perioade de campanie îmi făceam datoria distribuind materiale electorale in cartier.

                Pe preşedintele interimar nu îl cunosc. Nici măcar bună ziua nu ne-am dat.Nu stiu cât de multe greşeli a făcut. Ceia ce stiu este că cei care au instituit interimatul la Dâmboviţa au făcut-o pentru ca aici să se poată face lucrurile care s-au făcut, Este inadmisibil ca cei de la secretariatul general al PNL să nu controleze activitatea din filiale să nu dorească instalarea unei conduceri alese statutar, să nu vadă colaborarea cu PDL şi racolarea de membrii din acest partid, să nu vadă cum funcţionează sau nu funcţionează USL în judeţ, să nu vadă cum îşi bat joc cei numiţi de ei, de membrii partidului , de electorat de alianţă, şi călcând totul în picioare îşi fac interesele lor. Mai vinovaţi decât preşedintele interimar sunt acei membrii PNL care îi girează acţiunile, îl ajută să calce totul în picioare. Nimic nu este etern în afară de Dumnezeu. Lucrurile se schimbă uneori mult mai repede decât credem.

                În ceea ce mă priveşte eu am considerat că acum nu am nimic comun cu Org. Teritorială PNL Dâmboviţa. Nu mă regăsesc în atitudinea, acţiunile,gândirea şi faptele celor care vremelnic o conduc. Eu nu am funcţii, nu am interese personale, nu am câştiguri de pe urma partidului. Eu asa cum am mai spus am dorit doar să ajut cu cât pot şi cât stiu , dar, pentru ca să o pot face, trebuie să  existe un ambient sănătos, neviciat, prietenos, să îmi fie dorită şi respectată munca. Acum nu poate fi vorba de asa ceva. Citesc acum că cine critică conducerea va fi dat afară. Eu am mai păţit-o în tinereţe (1969). M-au dat afară din UTC pentru că am scris Europei  Libere. Atunci chiar am crezut într-o lume liberă unde să poti spune ce gândeşti, M-am inşelat oare?  Se pare că da.                                                                                                                                 

                    Mă simt vinovat pentru că am participat la ceea ce s-a numit revoluţie şi că iată după 20 de ani de activitate politică văd că guvernele nu au făcut decât rău poporului, au distrus economia alungând cetăţenii în toată lumea să-şi caute de lucru, au distrus educaţia, sănătatea, i-au umilit pe pensionari, au vândut şi continuă să vândă resursele care, ar mai putea ajuta cândva la relansarea economică a ţării. Eu am dorit altceva. Eu am crezut într-o lume mai bună nu mai rea decât comunismul. Nu au trecut decât vreo 23 de ani pentru ca să mă conving că Ceauşescu , cu toate crimele pe care le-a făcut a procedat cu mai mult respect fată de averea ţării. El a reuşit să îi mai potolească pe ruşi, Ponta şi Băsescu le dau americanilor şi cui o mai dori tot ce vor. „Dreptate până la capăt”. Unde? Când? Cine? 

                    Da, voi căuta şi eu acel memorandum pentru a-l semna. Şi dacă apare unul împotriva întregii clase politice, îl voi semna şi pe acela. Şi dacă aş putea ajunge la mitingurile de oriunde din ţară m-aş duce  în fiecare zi.   Sunt bătrân, obosit şi scărbit .

                          V. Mecheş