NIMIC NU E NOU SUB SOARE


Zilele trecute m-am hotărât să solicit să îmi văd dosarul făcut de securitate în anii regimului pe care prea mulţi îl regretă. Am trimis o cerere la CNSAS. Am ezitat o perioadă crezând că astfel nu voi trăi socul de a vedea un alt unghi din care eram privit şi evaluat de unii dintre prieteni. Acum consider că sunt pregătit pentru a face faţă oricăror surprize.
Spun asta pentru că atunci asa erau vremurile. Nu erau telefoane mobile care să poată fi ascultate şi înregistate. Şi dacă ar fi fost nu am fi avut bani să ni le cumpărăm si să plătim convorbirile. Nu existau atătea mijloace de înregistrare audio şi video ca acum şi din această cauză treburile murdare de redare a ce spui şi ce faci tu care eşti urmărit le făceau cei din preajma ta, adică rudele, vecinii, colegii, prietenii, sau, mă rog, cei pe care tu îi considerai prieteni.
Acum lucrurile din acest punct de vedere sunt mult perfecţionate. Te ascultă SRI-ştii
nu securiştii, nu te bat să spui fiincă ai minute de la operatorul de telefonie mobilă şi spui singur toată activitatea pe care nu o prea ai dar şi tot ce-ţi trece prin minte, că doar trebuie să îţi consumi minutele. Ei da ! altă viaţă. Se pare că nici nu prea pare să deranjeze pe multă lume aceste încălcări ale unui drept la intimitate.
Mai sunt din păcate şi alte asemănări între regimul Băsescu şi regimul Ceauşescu.
Sărăcia care se întinde peste o pătura tot mai mare din populatie. Hoţia care atunci se limita la valori mai mici şi avea principală ţintă hrana şi obiectele de strictă necesitate, azi a ajuns la paroxism şi face principală preocupare pentru întregul partid aflat la guvernare. Prostia guvernantilor parcă a crescut mult la guvernul Boc faţă de guvernul Dăscălescu. Minciuna
a fost baza doctrinei comuniste,( ne amintim realizările socialiste care depăşeau toate recordurile în toate domeniile), şi este şi acum înstrumentul de care abuzeaza şi regimul Băsescu cel care ne scoate din criză de câteva ori pe trimestru, anunţă relansarea economiei iarăşi de câteva ori pe trimestru, etc. Înapoierea faţă de Europa a fost şi a rămas ca o caracteristică a Romaniei de ieri şi de azi.
Sunt însă şi aspecte care astăzi sunt mult mai dureroase decât atunci. Accesul la un loc de muncă pentru a câştiga strictul necesar , accesul la o locuinţă, frecventarea unei forme de învăţământ, obţinerea unei calificări într-o pregătire adecvată, degradarea asistenţei sanitare,
creşterea criminalităţii a consumului de droguri sunt iată probleme mult mai grele acum.
Nu sunt un nostalgic al regimului comunist. Elev de liceu fiind, în 1968, am scris
postului de radio Europa liberă, pe care dealtfel l-am ascultat şi comentat, suportând consecinţele şi în acea scrisoare m-am referit la încălcarea drepturilor omului. Am iubit libertatea considerând că dacă Dumnezeu i-a dat omului liberul arbitru, statul oricare ar fi el nu poate să îi ia libertatea de a decide în ceea ce îl priveşte. Deviza Revoluţiei franceze a dat cele trei curente principale în politică: Libertate ( liberalismul), Fraternitate (democraţia creştină), Egalitate ( socialismul). Am ales ceea ce mi se potriveşte principiilor după care mi-am trait viaţa, liberalismul.
M-am întrebat de multe ori cum a fost posibil să ajungem iar în...mocirlă. Mi-a fost dat să aud mai zilele trecute pe cineva, persoană care mulţi ani trăind alături de părinţii cârciumari ( mandatari) venind cu o explicaţie plauzibilă. Spunea omul referindu-se la gestul preşedintelui Băsescu de a apuca sticla de gât şi a o duce la gură dând capul pe spate, „ eu am văzut în viaţa mea mulţi din ăştia care gâlgâiau dar ei nu aduc cu ei decât sărăcie şi scandaluri atrag pe lângă ei hoţi şi derbedei care profită de situaţie, îi atag pe proşti şi pe ,,gură cască”, care îi admiră necondiţionat, dar mai totdeauna produc necazuri altora şi sfârşesc în şanţ”.
A avut omul dreptate. Sper că şi în ceea ce priveşte şanţul!