Foştii torţionari şi urmaşii lor

                          

         Pe bună dreptate suntem indignaţi de faptul că foştii torţionari comunişti, unelte ale unui regim totalitar trăiesc plătinduli-se pensii mari, fără ca cineva să îi întrebe un cuvinţel în legătură cu faptele lor.

Aceşti români au avut , cu  50-60 de ani în urmă, slujbe importante în cadrul serviciului penitenciarelor din România. Ei au fost persoane de încredere ale regimului sau, uneltele lui.  Nu oricine putea ocupa functii de conducere in penitenciar.   Nici măcar un post de gardian, caraliu cum li se mai spunea, nu putea fi ocupat de oricine. Persoana era verificată, recomandată, prelucrată, instruită,  ”educată”,  îndoctrinată.   Aceşti indivizi aplicau cu mult sârg şi cu exces de dăruire, politica PCR de exterminare a elitei române, a liderilor de opinie, a valorilor societăţii din acel moment.

          Aceste personaje , alături de alţii care lucrau în securitate,poliţie, justiţie, aparatul de partid  şi de stat de la toate nivelurile,  au pus serios umărul la asanarea societăţii, curăţarea ei de elementele capitaliste, reacţionare, au incriminat ideile capitaliste, au ars cărţile care prin conţinut erau contrare ideilor comuniste.

Tot prin ei au fost distruse instituţiile, economia,  cultura, educatia promovata de societatea română de până atunci.

Tot ei au pus bazele unor instituţii noi, au scris cărţi de propagandă comunistă, au fost promovaţi in conducerea instituţiilor culturale,scoli,universităţi,academie, cercetare, etc. Politicile ce se aplicau în România aveau ca inspiraţie politica Uniunii Sovietice.  Erau mai corect spus impuse de U.S.

          Ce vedem noi că se  întâmplă în România din 1990 şi până acum.  Noul regim format de această dată din mai multe partide, în  consens însă, se străduieşte şi din păcate cu rezultate de performanţă, să demoleze tot ce aparţinea de vechiul regim, instituţii, cultură, educaţie, sănătate, economie, (agricultura, industria, comerţul,  turismul), să dărâme la propiu tot ce s-a construit în urmă. Şi ce s-a pus în loc? S-a dărâmat scoala odată cu educaţia, s-a dărâmat spitalul odată cu sănătatea, casele de cultură şi căminele odată cu cultura, fabricile şi uzinele odată cu industria, agricultura odată cu CAP-urile. Alte personaje propuse de partidele politice pe criterii clientelare au aplicat cu mult zel politica de demolare a României la indicaţiile altei uniuni, Uniunea Europeană, a Fondului Monetar Internaţional.                                                                      

           Astfel,   chiar existenţa statului a suveranităţii a siguranţei cetăţeanului sunt puse sub semnul întrebării.  Acum am reuşit să vindem aproape tot, să distrugem aproape tot,  „să ne luăm lumea’n cap”, să furăm tot, chiar şi şina de sub tren, să devenim o ţară de analfabeţi. Elitele vechiului sistem au fost sufocate de incultura, lipsa de educaţie, diplome, masterate şi doctorate luate pe bani de către semianalfabeţi.

           Si acum să reluăm întrebarea frecvent pusă în aceste zile.   De ce nu sunt pedepsiţi cei care au aplicat măsuri de represiune asupra deţinuţilor politici din puşcăriile sistemului comunist?

           Bănuiesc motivul. Cei care azi conduc România au făcut, şi încă mai fac, cel puţin atâta rău  cât au făcut şi ceilalţi. Au nenorocit o tară şi un popor. Şi ei vor trebui să dea socoteală odată. Din acest motiv ei nu vor să creeze un precedent.