Blog 12

*
http://bit.ly/jos-basescu


Scrisoare deschisa catre T Basescu -C.T.Popescu

Ader intrutotul ideilor exprimate in aceasta scrisoare le aprob si sper sa trezeasca multi oameni. As dori ca cei care o citesc sa o faca cunoscuta si altor oameni.

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu
C.T. Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie. Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi. Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul! Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Nu vă sfiiți, trimiteți-l mai departe. Poate doar așa se trezesc cei mulți.

DE CE se deterioreaza nivelul de trai in Romania si de ce

O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste aici:
Cum se distruge o natiune! Doar cu psihologia maselor, bine cunoscuta!
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!

Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10."
Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla. Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
"Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.

Nu poti multiplica bogatia divizand-o."

ROSTUL- de Braduţ Florescu

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda.
IATA CE ARTICOL A SCRIS, DUPA CE A PLECAT :

Rostul
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.
Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Suna-ti familia, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.
Sa traiesti.
Bradut Florescu

A primit pe mail acest articol şi l-am apreciat ca fiind foarte realist. Vă rog să îl citiţi şi să-l distribuiţi
Viorel. M

Pentru multi speranta are ...alte azimuturi[/b]

Basescu merge sa « consulte » o vrajitoare :
Vrajitoarea, foarte concentrata, închide ochii si îi spune :
- Va vad trecând pe un bulevard foarte mare, într-o masina decapotabila si lumea strigând de bucurie.
Basescu zâmbeste si o întreaba :
- Deci multimea este fericita ?
- Da, ca niciodata !
- Si oamenii alearga dupa masina ?
- Da, alearga în jurul masinii, ca nebunii. Politiei îi este foarte dificil sa faca loc masinii.
- Sunt si oameni care poarta drapele ?
- Da, drapele si bannere cu cuvinte de speranta pentru un viitor mai bun.
- Chiar asa ? Si oamenii striga, cânta ?
- Da, oamenii striga fraze de speranta : «Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine !!! Poporul este în sarbatoare.
- Si eu, eu cum reactionez la toate astea ?
- Nu pot sa vad !
- Nu ? De ce ?
.
.
.
.
- Cosciugul este închis.
AM

REFORMELE LUI BASESCU SI COLECTIVIZAREA COMUNISTILOR

Am discutat zilele trecute cu autorul unei monografii a localitatii in care m-am nascut. Monografia a fost bine primită de cetăţeni, dar autorul are un regret in ceea ce priveste faptul că amintind de anii comunismului si pomenindu-i pe cei care erau cozi de topor şi care au luptat cu toată abnegatia impotriva concetăţenilor, pentru colectivizare, distrugerea burgheziei, a chiaburimii, a intelectualitaţii locale, a religiei, a educaţiei, a valorilor satului româesc, a provocat un disconfort urmaşilor acestora. Prefacerile comuniste ale anilor 1950-1960 au lasat urme grele in majoritatea familiilor unei localitaţi, iar cei care s-au implicat au fost blamati de concetaţeni, blestemaţi, injuraţi, pentru că răul era legat de poziţia, funcţia, rolul jucat de aceştea în a-i face nefericiţi pe cei mai mulţi vecini nevinovaţi. Ce au facut cozile de topor din acele vremuri? Au executat ordinele dictatorilor din acele vremuri,Stalin,Dej şi ceilalţi care au impus reformarea societaţii, împotriva voinţei şi dorinţei poporului. Urmările acelor blesteme au fost trăite de ei şi de cei din familiile lor.
Astăzi vedem că alţi concetăţeni se inghesuie să pună in practică alte reforme pe care le impun alţi dictatori, şi de această dată împotriva voinţei poporului, şi acum ei sunt blestemaţi, înjuraţi de cei care suporta urmarile aşa ziselor reforme.
Este de necontestat faptul ca instituţiile statului sunt slabe, fără credibilitate, datorită politizării, a lipsei de profesionalism, a coruptiei pe care o practică fără jenă, a atitudinii cu care le tratează puterea politică, aceea de unelte de opresiune, de agenţi electorali, locuri de munca pentru clienţi politici prost pregătiţi , posturi de directori pentru membrii partidului de cele mai multe ori nepotriviţi şi nepregătiţi pentru acele funcţii.
Fără să aibe pretenţia de a face reforme, ar fi suficient să schimbe atitudinea faţă de instituţii, să le profesionalizeze, să le depolitizeze să le lase să funcţioneze fără presiuni politice şi am ajunge in normalitate, ar câştiga încredere, ar deveni utile societăţii. Orice reforme se fac, dacă nu se schimbă atitudinea aşa cum am arătat mai sus, ele nu vor da reultatele necesare şi dorite de societate.
Reformele făcute până acum, în domeniul muncii (codul muncii, codul dialogului social, legea salarizării unice), în sănătate (inchiderea spitalelor, acordarea serviciilor pentru asiguraţi, salarizarea şi reducera personalului medical şi sanitar) în educaţie (prin noua lege a invăţământului), la ministerul de interne, dar şi cele care se doresc a fi făcute, mă refer la modificările din constituţie , la reorganizarea împărţiri teritoriale a României , nu sunt dorite de popor, au produs sau vor produce efecte negative asupra cetăţeanului.
Nu are rost să mai arăt ce efecte au avut reformele comuniste asupra României. Despre aceste efecte s-a vorbit şi se va mai vorbi şi nu la modul pozitiv cu toate răbufnirile de nostalgie a unor napăstuiţi de acum..
După părerea mea , orice reformă care se va face într-o societate, trebuie să fie dorită şi acceptată de cetăţeni, să fie pregătită din timp, studiată de specialişti, dezbătută cu cetăţenii şi aplicată în folosul cetăţenilor. Sunt adeptul progresului, cred că ori ce lucru poate şi trebuie să fie îmbunătăţit în folosul societăţii, al cetăţeanului contribuabil. Atunci cand selucreaza impotriva cetateanului trebuie sa luam atitudine,

Nu rata acest mesaj blog!

Nu rata acest mesaj blog!

ŞANSA CA SPERANŢELE ROMÂNILOR SĂ RENASCĂ

Imediat după ce s-a anunţat alianţa dintre PNL şi PC, au apărut, cum este şi firesc, comentarii pro şi contra acesteia. Istoria şi poziţionarea celor două partide în timp explică şi justifică aceste comentarii critice. Este mai greu de acceptat pentru membrii şi simpatizanţii lor ca cele doua partide care au fost mai tot timpul pe baricade opuse să fie aliate fără ca acest lucru să nu însemne pierderea identităţii, compromisuri de neacceptat, devieri de la doctrina şi de la poziţia tradiţională faţă de principalele linii de politică a României. Încă şi mai acut se pune problema includerii în această alianţă a PSD-ului, adversarul tradiţional al PNL. Dacă ar fi să găsim elemente care despart cele două partide
am găsi atît de multe, încât să credem că ele nu pot să stea niciodată într-o alianţă.
Este categoric un mare risc in primul rând pentru PNL şi mai puţin pentru PSD să îşi piardă identitatea, membrii, electoratul şi desigur poziţia pe care se pare că o au acum în rândul populaţiei asa cum arată toate sondajele.
Deasemenea ascensiunea d-lui Crin Antonescu, care in momentul de faţă nu are alt adversar
decât pe el însuşi, poate fi pusă în pericol, existând posibilitatea ca o parte din electoratul său să îl părăsească nemulţumit de faptul că a iniţiat şi creat această alianţă.
Ei bine, ce i-a determinat pe liderii PNL şi PSD să creeze această unire a forţelor opoziţiei ?
Situaţia de astăzi a României este întradevăr atât de rea încât se impun măsuri serioase. Opoziţia de astăzi nu a reuşit să pună capăt acestei guvernări în mai multe rânduri, prin metode democratice (moţiuni de cenzură). Toate demersurile au fost stopate de putere care a reusit să işi creeze majoritate prin mituire şi şantaj. Punctul slab al opoziţiei a fost acela că nu au reuşit să prezinte
alternativa pe care o propune după ce răstoarnă acest guvern. Susţinerea de către populaţie a acestui guvern este tot mai firavă. Există o mare dorinţă in rândul electoratului de a schimba puterea, (preşedinte,guvern, majoritate parlamentară), înainte de alegeri.
În întâmpinarea acestei dorinţe a electoratului , cele două mari partide din opoziţie au pus la cale această alianţă. Ea are scopul de a se prezenta în faţa electoratului drept alternativa la actuala guvernare. Este usor de presupus că nici unul din partide nu va avea o majoritate necesară formarii unui guvern monocolor. Şi în acest caz se va naşte din nou suspiciunea că PDL-ul va fi luat la guvernare, lucru nociv pentru viitorul României. Tocmai această suspiciune este înlăturată prin constituirea aliantei.
Dacă alianţa va reuşi să se constituie repede,să devină credibilă, să prezinte un program de relansare economică , de scoatere a României din fundătura în care a băgat-o Băsescu şi ai lui, şi totodată să funcţioneze fără divergenţe între membrii, atunci pentru electorat va fi clar că PDL-ul este izolat că nu va mai însemna nimic în viitoarea legislatură, că Băsescu va putea fi înlăturat printr-un referendum, că vor putea fi deferiţi justiţiei cei care au încălcat legea. În concluzie pentru români va renaşte speranţa.
De buna funcţionare a alianţei va depinde şi alipirea UDMR-ului . Dacă acest lucru se va produce mai repede apare şi şansa ca o nouă moţiune de cenzură să reşească şi astfel incă înainte de alegeri să fie constituită o nouă majoritate care să susţină un nou guvern şi să poată demara destituirea prin referendum a preşedintelui.
Există deci şansa ca românii să scape mai repede de ciuma portocalie.
Că lucrurile stau aşa deducem din reacţiile pe care le au fruntaşii PDL care s-au străduit să defăimeze intenţia de aliere a celor trei partide din opoziţie. Liderii PDL pretind că alianţa este nocivă pentru PNL şi PSD, în realitate ei realizează că ea poate fi letală pentru ei.
Este oare conducerea partidelor din alianţă la înălţimea gestului pe care îl aşteaptă electoratul şi care este atât de util României ? Vor şti liderii să treacă peste toate obstacolele din afară şi din năuntrul partidelor ? Vor putea să convingă electoratul de bunele intenţii, vor putea să lase de o parte orgoliile şi să propună un program necesar ţării ? Să sperăm că da şi că speranţele românilor vor renaşte.

NIMIC NU E NOU SUB SOARE


Zilele trecute m-am hotărât să solicit să îmi văd dosarul făcut de securitate în anii regimului pe care prea mulţi îl regretă. Am trimis o cerere la CNSAS. Am ezitat o perioadă crezând că astfel nu voi trăi socul de a vedea un alt unghi din care eram privit şi evaluat de unii dintre prieteni. Acum consider că sunt pregătit pentru a face faţă oricăror surprize.
Spun asta pentru că atunci asa erau vremurile. Nu erau telefoane mobile care să poată fi ascultate şi înregistate. Şi dacă ar fi fost nu am fi avut bani să ni le cumpărăm si să plătim convorbirile. Nu existau atătea mijloace de înregistrare audio şi video ca acum şi din această cauză treburile murdare de redare a ce spui şi ce faci tu care eşti urmărit le făceau cei din preajma ta, adică rudele, vecinii, colegii, prietenii, sau, mă rog, cei pe care tu îi considerai prieteni.
Acum lucrurile din acest punct de vedere sunt mult perfecţionate. Te ascultă SRI-ştii
nu securiştii, nu te bat să spui fiincă ai minute de la operatorul de telefonie mobilă şi spui singur toată activitatea pe care nu o prea ai dar şi tot ce-ţi trece prin minte, că doar trebuie să îţi consumi minutele. Ei da ! altă viaţă. Se pare că nici nu prea pare să deranjeze pe multă lume aceste încălcări ale unui drept la intimitate.
Mai sunt din păcate şi alte asemănări între regimul Băsescu şi regimul Ceauşescu.
Sărăcia care se întinde peste o pătura tot mai mare din populatie. Hoţia care atunci se limita la valori mai mici şi avea principală ţintă hrana şi obiectele de strictă necesitate, azi a ajuns la paroxism şi face principală preocupare pentru întregul partid aflat la guvernare. Prostia guvernantilor parcă a crescut mult la guvernul Boc faţă de guvernul Dăscălescu. Minciuna
a fost baza doctrinei comuniste,( ne amintim realizările socialiste care depăşeau toate recordurile în toate domeniile), şi este şi acum înstrumentul de care abuzeaza şi regimul Băsescu cel care ne scoate din criză de câteva ori pe trimestru, anunţă relansarea economiei iarăşi de câteva ori pe trimestru, etc. Înapoierea faţă de Europa a fost şi a rămas ca o caracteristică a Romaniei de ieri şi de azi.
Sunt însă şi aspecte care astăzi sunt mult mai dureroase decât atunci. Accesul la un loc de muncă pentru a câştiga strictul necesar , accesul la o locuinţă, frecventarea unei forme de învăţământ, obţinerea unei calificări într-o pregătire adecvată, degradarea asistenţei sanitare,
creşterea criminalităţii a consumului de droguri sunt iată probleme mult mai grele acum.
Nu sunt un nostalgic al regimului comunist. Elev de liceu fiind, în 1968, am scris
postului de radio Europa liberă, pe care dealtfel l-am ascultat şi comentat, suportând consecinţele şi în acea scrisoare m-am referit la încălcarea drepturilor omului. Am iubit libertatea considerând că dacă Dumnezeu i-a dat omului liberul arbitru, statul oricare ar fi el nu poate să îi ia libertatea de a decide în ceea ce îl priveşte. Deviza Revoluţiei franceze a dat cele trei curente principale în politică: Libertate ( liberalismul), Fraternitate (democraţia creştină), Egalitate ( socialismul). Am ales ceea ce mi se potriveşte principiilor după care mi-am trait viaţa, liberalismul.
M-am întrebat de multe ori cum a fost posibil să ajungem iar în...mocirlă. Mi-a fost dat să aud mai zilele trecute pe cineva, persoană care mulţi ani trăind alături de părinţii cârciumari ( mandatari) venind cu o explicaţie plauzibilă. Spunea omul referindu-se la gestul preşedintelui Băsescu de a apuca sticla de gât şi a o duce la gură dând capul pe spate, „ eu am văzut în viaţa mea mulţi din ăştia care gâlgâiau dar ei nu aduc cu ei decât sărăcie şi scandaluri atrag pe lângă ei hoţi şi derbedei care profită de situaţie, îi atag pe proşti şi pe ,,gură cască”, care îi admiră necondiţionat, dar mai totdeauna produc necazuri altora şi sfârşesc în şanţ”.
A avut omul dreptate. Sper că şi în ceea ce priveşte şanţul!