De ce monarhie ? I.

       

                  

             De 23 de ani ne intrebăm în ce direcţie se îndreaptă România? Nu ştim care este destinaţia spre care ne îndreptăm? Cum vrem să arate ţara în viitor? Ce reforme trebuie să facem? Când vom trăi mai bine la noi în ţară ? Ce facem cu economia? Când vor exista locuri de muncă? Ce calificări vor fi  căutate? Cum vom repune şcoala pe locul pe care la avut odată? Cum şi când ne vom reînvăţa să apreciem munca şi să o facem cu conştinciozitate? Când şi cum vom avea o erarhizare şi promovare corectă a valorilor ? Când şi cum vom rezolva atâtea mari probleme cu care ne confruntăm ?

            Ar mai fi atâtea întrebări de pus. După decembrie 1989 nu am reuşim să rezolvăm cu adevărat nici o problemă ci, parcă am creat altele, ne-am scufundat mai mult în noroi. Nu avem nici un ţel, mergem la întâmplare făcând totul haotic.

            Cine ar trebui să pună căruţa pe drum şi să o îndrepte în direcţia cea bună? Acestă ar trebui să fie rolul clasei politice, al oamenilor politici, al marilor bărbaţi de stat. Ei ar trebui să aducă în faţa poporului proiecte  de mare anvergură pentru care să obţină o largă susţinere, un mare sprijin. Să obţină voinţa naţiunii, a întregului spectru politic.  De 23 de ani nu am avut oameni politici care să fie capabili să facă aceste lucruri. În locul interesului naţional, a marilor proiecte, a fost pus interesul personal, interesul de grup.

            Pentru a demara proiecte de mare anvergură este nevoie de o mediere cu partidele parlamentare, societatea civila, ONG-uri, Sindicate, etc. Nici un preşedinte nu a fost capabil să realizeze un dialog de succes între grupări diferite. Ne amintim de mineriadele lui Iliescu şi Constantinescu de protestele anti Băsescu.    Nimeni nu mai crede că va apare în curând vreun om politic care să fie atât de credibil, de susţinut, de către toate partidele, de societatea civilă de sindicate şi de ONG-uri, încât să poată iniţia reforme şi proiecte de mare anvergură.      La noi, odată cu ridicarea unui om politic se ridică şi se dezvoltă şi o opoziţie crâncenă împotria sa, care încearcă din răsputeri să îl demoleze.

            Pentru a putea pune în acord grupări cu interese diferite avem nevoie de un personaj cu multă credibilitate, care să nu provină din interiorul grupărilor care se confruntă, care să fie lipsit de interese mărunte, de grup, materiale sau de carieră, care să aibe asigurat un nivel de trai confortabil şi o poziţie socială sigură, care să fie deasupra clasei politice, să aibe cultura şi educaţia unui mare om de stat, să fie recunoscut, respectat şi apreciat pe plan internaţional.

            Este evident că aceste  condiţii pot fi intâlnite doar la un rege, intr-o monarhie constituţională. România are un rege. Are o casă regală,  cu un trecut demn de respect. Casa regală a creat România  Independentă, Întregită cu toate provinciile, cu o Constituţie modernă. Cine a studiat Istoria României ştie că în perioada monarhiei în ţara noastra au fost realizate cele mai mari proiecte cu care ne mândrim.

            Dacă proiecte privind educaţia ,sănătatea, infrastructura, agricultura, sisteme de irigaţii, ar fi iniţiate de casa regală, dezbătute de societatea civilă, discutate in guvern pentru a găsi finanţare, supuse dezbaterii Parlamentului pentru a se considera proiecte de interes naţional şi deci a deveni obiective de rezolvat de către orice guvern va fi la conducere, ele ar avea şansa de a se realiza mult mai uşor decât dacă ar fi promovate de un partid aflat la guvernare.

           Am avut ocazia de a constata acest lucru cu doctorul Arafat. El a fost susţinut de popor, şi de toate partidele, şi după scandal şi de Băsescu. Şi el a venit din afara clasei politice, a fost strain de popor şi perceput ca unul dezinteresat, cinstit , bun profesionist.

Viitoru USL-ului se joacă de acum

        
         

        Dorinţa preşedintelui PSD de a  coopta în guvern ungurii a creat o adversitate a votanţilor USL faţă de acest gest. S-au folosit cuvinte grele, precum trădarea electoratului, minţirea, înşelarea lui. Ungurii din UDMR au fost părtaşi la toate actele guvernării  PDL susţinând aceste guverne fără condiţii, iar boicotarea referendumului la îndemnul explicit al premierului Ungariei este de neiertat pentru adversarii regimului Băsescu. Ce raţiuni l-au îndemnat pe Ponta să dorească o guvernare alături de UDMR? Are Ponta în vedere pregătirea PSD-ului pentru perioada de după USL? După ruperea USL, Ponta va trebui să îşi atragă noi aliaţi pentru a umple golul lăsat de PNL. Este probabil ca PC să rămână alături de PSD. În vizor va fi PP-DD pe care cele două partide mari din USL îl vor sparge. Este foarte probabil ca şi asupra PDL-ului să se încerce spargerea şi acapararea bucăţilor rezultate de către cei doi mari. Şi PSD şi PNL vor încerca să se dezvolte înghiţind partiduleţele pe care le-au marunţit in aceste alegeri. Este aşadar foarte probabil că din această alianţă,USL, în această legislatură, să rezulte două partide mari; PSD-de stânga şi PNL-de dreapta, care să alterneze laguvernare.                                                                                                                                Explicaţia are logică. Doar că mai trebuie să ţinem cont de un element. Factorul determinant în menţinerea coeziunii USL este, desigur, T. Băsescu-preşedinte. Odată ce nu va mai fi el preşedinte, USL se va dezintegra. De altfel din 2015 partidele se vor pregăti pentru alegeri şi deocamdată nu se mai întrevede un motiv suficient de puternic pentru a menţine partidele din USL în alianţă.             
        Este foarte important de urmărită atitudinea majorităţi faţă de Băsescu. Ce soartă i se rezervă lui de către parlament? Ce modificări se aduc Constituţiei şi cum îl vor afecta acestea pe Băsescu? Şi mai ales care va fi momentul în care Băsescu va fi extirpat din viata politică (desigur dacă USL va fi în stare să o facă) ­?           Să sperăm că pe lângă asemenea preocupări ale partidelor  va fi loc pentru o bună guvernare pentru reformele necesare, pentru acte de repunere a României pe un drum mai bun, dădător de speranţe.

USL la guvernare

            

             Câştigarea alegerilor de către USL cu o majoritate mai mult decât confortabilă, ar trebui să nu ne dea emoţii în privinţa constituirii  guvernului. Încrederea pe care am acordat-o acestei alianţe ar trebui să o determine să ţină cont de motivele pentru care i-am votat cu atâta elan.

1.     Am dorit să scăpăm de tot ce avea legătură cu epoca Băsescu, partidul său, aliatii săi din năuntru şi de afară, pupincuriştii săi din politică, din media, din societatea civilă, de stilul lui de a face politică.

2.     Am dorit să scăpăm de efectele politicii băsiste, de minciunile, înşelăciunile, hoţiile, aranjamentele, legile nedrepte, împrumuturi împovorătoare atitudinea de desconsiderare a poporului,a instituţiilor statului.

3.     Am dorit să scăpăm de poziţia umilitoare a României în UE, poziţie în care am fost puşi de Băsescu si de guvernele PDL, de izolarea României în lume.

4.     Am dorit să se facă un alt gen de politică în care T. Băsescu să nu mai poată să îşi depăşească prerogativele, să nu mai conteze deloc în actul de guvernare, să nu –l mai vedem mereu în  toate comentariile din media.

5.     Am dorit să fie scoase instituţiile statului de sub controlul lui Băsescu si a indivizilor numiţi de el.

6.     Am dorit să nu mai avem în viata politică personaje precum Udrea,Anastase, Macovei , Boureanu, Boc, etc (PDL-ul otova)

7.     Am creditat USL-ul cu un număr asa de mare de voturi pentru că am considerat că celelalte formaţiuni politice nu merită voturile noastre (PDL, PP-DD, UDMR). Pe cale de consecinţă nu dorim să le avem la guvernare.

8.     Am văzut în USL un adversar redutabil al lui Băsescu, caatare nu dorim să vedem că acum există înţelegeri, colaborări, si mai ales subordonări şi supuneri faţă de el.

9.     Am considerat că USL este capabil să facă o altfel de politică, să nu repete nimic din ce nu ne-a plăcut în politica lui Băsescu şi din această cauză nu putem accepta să vedem cum se repetă de către USL metodele PDL-iste.

10.  Am considerat că USL va merge până la capăt cu eliminarea lui Băsescu din politică, cu pedepsirea celor care in guvernările PDL au incălcat legile.

             Vedem acum că ceea ce am dorit se materializează greu şi că sunt prea multe semne care ne dau de înţeles, că USL este dispusă la compromis cu Băsescu, că are discuţii cu UDMR pentru a o coopta la guvernare, că exista presiuni din UE la care iată că şi USL cedează.

Poate că unii nu pun mare importanţă pe aceste fapte mai mult sau mai puţin reale dar trăind între oameni auzi nemulţumirea lor.                                                                                                                                  Atunci când Ponta a anunţat ]ntâlnirea cu UDMR a fost înjurat el şi USL de 67% din cei prezenti la vot şi care au judecat asa cum am arătat mai sus.

Atunci când s-a aflat ca USL a făcut o înţelegere cu T. Băsescu 7,4 milioane de votanţi la referendum au înjurat USL.

Aceste semnale au sigur ca rezultat diminuarea încrederii în USL. De aici şi până la ieşirea în stradă nu este prea mult. Şi să nu uităm că de acum or să mai apară multe lucruri aşteptate dar greu de îndeplinit.

Legea alegerilor !

             Că ne place, sau nu, cum arată Parlamentul, el a rezultat din alegeri care s-au desfăşurat corect în baza unei legi care era în vigoare şi după care s-au ţinut şi alegerile parlamentare din 2008. Mai mult decât atât această lege a fost dată de un parlament cu majoritate PDL iar de ea a profitat acum această   alianță. USL are majoritate absolută deci nu are probleme în formarea guvernului şi nici în menţinerea lui. CCR nu are competenţe în validarea lor. Dar se pare că noi avem probleme cu orice formă ar îmbrăca legea.                                                                                                                        

              1. Votul pe liste: nu îl vrea poporul pentru că nu votează o persoană cu nume si chip, dar nici media, nici Băsescu,                                                                                                                                                 2. Votul uninominal majoritar nu este dorit de cei care sunt slab cotaţi în sondaje oricare ar fi ei, dar nici de CCR şi cei drept ar putea rezulta un parlament în care un procent de până la 49% din cei care au votat nu ar fi reprezentați, sau în aceste alegeri acest vot aducea în parlament un USL de peste 90%.                                                                                                                                                                3.  Despre acest model de acum iată... ce anomalii, pentru unii insuportabile, poate să dea.                    4. Ar mai fi legea după care se vota Marea Adunare Naţională, dar acolo se vota ce se voia şi ieşea ce trebuie!                                                                                                                                                     La un popor aşa de zăbăuc nu poţi să îi faci o lege pe plăcere sau poate că grupul PP-DD condus de Becali va face o lege foarte bună şi mai ales acceptată.

Uneori este necesar să faci o pauză

               Sunt membru PNL de 20 de ani. M- am hotarât să mă înscriu intr-un partid doar după ce am înţeles bine ce înseamnă a te înrola într-un partid şi care este partidul a cărui principii sunt în rezonanţă cu principiile care stau la baza gândirii şi acţiunilor mele. Nici o clipă nu am avut măcar de gând să mă folosesc de partid pentru a obtine avantaje, funcţii, promovări, asa cum nu m-am folosit nici de participarea mea la evenimentele din decembrie 1989 pentru a obţine avantaje. Sunt printre puţinii care au participat efectiv dar care nu a dorit să îşi obţină certificat de revoluţionar. Motivul a fost foarte simplu. Nu am dorit să fac parte dintr-o grupare în care se infiltraseră tot felul de jigodii oportunişti ,profitori,care cu câteva zile mai înainte erau activi pe partea cealaltă, la comunişti    

                                                                                                                                                                                     În PNL am avut funcţii, în birourile permanente mun. sau judeţene, am fost director de campanie, am reprezentat până în acest an, la aceste alegeri, PNL în BEJ, sunt preşedintele Consiliului Teritorial de Arbitraj Dâmboviţa şi judecător la Curtea de Onoare şi Arbitraj a Partidului Naţional Liberal. În această perioadă a trebuit să-i accept spre folosul partidului pe Valeriu Stoica, pe Stolojan, , deşi eu nu i-am considerat a fi compatibili cu principiile liberalismului. Am înţeles însă că, fiind aleşi trebuiesc acceptaţi de toţi membrii . A fost împus la conducerea Org. Jud ca preşedinte Fl. Popescu, care a adus cu el o faună cu care a obţinut rezultate bune în 2004 dar mai apoi cu toţii au plecat în PDL de unde veniseră, luînd cu ei şi uscăturile din PNL. Ei au constituit opoziţia cu care ne-am luptat noi cei care am rămas în PNL. Nu ne putem lăuda cu succese numeroase deoarece ei aveau bani şi cu ei cumpărau totul inclusiv pe unii dintre cei care au mai rămas la noi. Oamenii de afaceri atâţia câţi erau, au fost ademeniţi şi mai de voie mai de nevoie au plecat în PDL. La venirea lui Popescu ,vechii liberali care nu făceau sluj la picioarele lui au fost inlaturaţi din structurile de conducere a partidului. La plecarea lui, noi cei de acum am refăcut organizaţia şi am tras greul facându-i opoziţie. Iată că acum suntem puşi în situaţia, deloc comodă de a fi iarăşi conduşi de oamenii lui Fl. Popescu, spre ex Paul Briceag. Aceştea până de curând erau exemplele negative din campania electorală. Popescu,Boriga, Briceag, Vădan, Folescu, I.Valentin,Albu,etc. au fost daţi exemplu de cum nu trebuie să facem. Despre ei se spune ca s-au îmbogăţit peste măsură din politică, că firmele lor au avut contracte privilegiate,ca şi-au construit case,au dobândit propietăţi, au luat spagă, au luat comisioane,au facut trafic de influenţă. Îmi este mai usor să inţeleg de ce a fost necesar sau măcar benefic pentru partid să îl primească pe Becali, decât să inţeleg această manevră cu Briceag. 

                 Sunt partizanul eficientizării organizaţiilor, dealtfel am şi produs un proiect de restructurare a org. mun. si a activităţii desfăşurată de aceasta, dar nu am crezut vreodată că va exista un om care să bulverseze o org. exact în ajunul unor alegeri. Acest lucru se face doar atunci când vrei să extermini acea org. şi să o refaci pe alte baze. Şi acest lucru este posibil doar dacă vor fi primiţi PDL-işti în PNL. Manevra cu Briceag este exact asa înţeleasă şi de membrii PNL şi de electoratul târgoviştean. Membrilor PNL li s-a spus că se poate mai bine fără ei, iar electoratului că toţi sunt la fel şi că se înţeleg între ei înşelând alegătorii. A merge la braţ cu Briceag în campania electorală este pentru mine imposibil.

                                                                                                                                                                                      Cred  că USL va câstiga în mai toate colegiile din Dâmboviţa. Dar îmi doresc ca cei care au reprezentat PDL la nivelul judeţului şi nu numai, să plătească pentru ce au greşit, pentru furturi ,pentru abuzuri pentru ilegalităţi. Nu doresc ca PNL să treacă cu vederea aceste fapte şi să dea mâna cu hoţii. Chiar dacă nu mă simt deloc comod în alianţă cu PSD, situaţia seamănă cu vecinătatea unui „rahat” uscat care nu mai pute ca unul proaspăt. Şi desigur că aş dori un PNL puternic, dar cu cât mai puţine jigodii.

                   Situația în care se găsește acuma PNL-ul de a trece de la alianța cu PDL-ul, la cea cu PSD.ul cred că va avea urmări nefaste asupra sa. În politică se pot face și compromisuri dar ele trebuie gândite astfel încât să nu pierzi de pe urma lor totul. Și aici mă refer și la credibilitatea ta față de cei care te-au votat.

       

                  Aceasta fiind situația eu consider că este momentul în care este necesar să iau o pauză în activitatea mea politică, pauză în care să nu mai muncesc pentru PNL.

PNL ,de succes

                  Alegeri 2012: PNL obţine cel mai bun scor electoral din ultimii 75 de ani (11/1937). În cifre totale PNL devine partid catch-all-over. În mandate PNL devine cel mai bine clasat partid liberal din Uniunea Europeana. PNL va obtine cca 28-30% din mandatele USL. Astfel PNL devine in mandate cel mai puternic partid membru ALDE. Crin Antonescu a reuşit cu proiectul său politic să ridice partidul la un nivel care era greu de anticipat şi de crezut că este posibil. Şansa aceasta este şi una pentru dezvoltarea partidului pe plan intern dar şi extern. Organizatiile locale pot să crească să fie cooptaţi oameni noi valori recunoscute. PNL a facut multe lucruri bune pentru Romania in decursul istoriei.                                                                                                                                                   

                  Astept cu nerăbdare ca acest rezultat să se materializeze în acţiuni benefice, în legi importante, initiative reusite, acte de guvernare cu influenţă benefică asupra populaţiei, vreau să văd lideri adulaţi de popor pentru merite in promovarea Romaniei ,pentru ridicarea nivelului de trai, restabilirea ordinii şi securitaşii populaţiei etc, etc. Sunt atatea lucruri ce trebuiesc facute de politicieni, încât trebuie doar voinţă politică. Altfel, uitaţi-vă ce s-a intamplat cu PDL, ce s-a ales de el ca partid . L-au ajuns blestemele votanţilor!                                                                               

                 Avem pentru colegiulTârgovişte un deputat şi un senator,ambii liberali,(oare?  Pârgaru și Roșca Stănescu !) de la ei aşteptăm multe. Firme care să învestească aici, locuri de muncă, fonduri europene, promovarea oraşului a valorilor locale şi judeţene. Aşteptăm ca stagnarea de care a avut parte Târgoviştea să înceteze, vrem să redea speranţe pentru tineri. Dacă pare greu , să privim în istoria PNL şi vom vedea că niciodată nu a fost uşor dar de multe ori s-a putut. Asa a reuşit PNL să rămână în istorie.

Învinşii, refugiaţi în PNL ?

          T Băsescu a reuşit să îşi ucidă şi partidul pe care l-a condus şi cu care s-a cocoţat în fruntea ţării. Pentru asta a fost sprijinit puternic de PNL care l-a cooptat in alianţa DA. Tot o alianţă dreapta-stânga cum este şi USL. Acum s-a ales praful de cariera politică a supuşilor lui Băsescu. Ce se fac ei acum că o să trebuiască a da socoteală pentru ce au furat pentru cum au spoliat statul, pentru abuzuri şi înşelăciuni Toate aceste jigodii se vor prăvăli peste organizaţiile PNL . Cu ajutorul jigodiilor din interiorul PNL care pe tot mandatul PDL au militat pentru o apropiere de ei, pentru o colaborare cu ei şi pentru o relaţie cât mai tensionată cu PSD, vor reuşi.      

           Dealtfel la PNL Dâmboviţa procesul de recondiţionare, reevaluare, spălare şi ocrotire a jigodiilor din exterior dar şi din interior a început fără jenă înainte de alegeri. Cei care pe mandatul PDL au fost ţinuţi în funcţii, acum fără ruşine se afişeajă în faţă împingându-i în spate pe cei care s-au luptat cu javrele băsiste. Indivizi cu interese personale mari s-au pus pe căpătuială şi pentru ca să o poată face vor calca totul în picioare.                 

            Este oare PNL în stare să se apere de aceste metehne, sau va proceda la fel ca PDL, construind grupări de interese, mafii locale? Vom trăi şi vom vedea ! Dacă la conducerea centrală, de la vârful USL se găsesc oameni care au acum credibilitate, vedem că mai jos, la judeţe sunt specimene care se comportă precum PDL-iştii, cu care de altfel se indentifică până la contopire. Nu pot face politică fără a-i avea alături pe cei care până mai ieri făceau politica lui Băsescu. De ce?

Se cuvine sa le mulţumiţi pentru succes

Nu este drept şi nici corect ca noi cei care ne bucurăm de succesul USL, să nu îi mulţumim lui Tr Băsescu pentru contribuţia sa la obţinerea acestui rezultat. Comportarea sa şi deciziile sale pe toată perioada în care a fost preşedinte, dar si iesirile sale din aceasta campanie au determinat o parte din electorat să vină la VOT şi să voteze necondiţionat cu USL. Din procentul mare pe care l-a obţinut USL, peste 10 % se datorează lui Băsescu. Dispariţia lui din ecuaţia puterii ar putea slăbi coeziunea alianţei dintre PSD, PNL si PC. Iată că" in tot răul există şi un bine" Îl urâm pe Basescu cum nu am urât nici un personaj politic dar trebuie să îi atribuim şi merite pentru contribuţia sa chiar dacă aceasta nu este facută în acest scop. Defapt însăşi existenţa USL-ului ca alianţă se datorează felului de a face politică a lui T. Băsescu, a tipului de politică pe care a impus-o guvernelor PDL, a modului arogant de a se comporta in relaţia cu populaţia, a dispreţului cu care a tratat poporul. Marea minciună cum că aceşti oameni au făcut o politică de dreapta nu ştiu de cine este crezută. Băsescu şi ai lui au făcut o politică de interes. Au furat cât au putut. Toate acestea au contribuit enorm la câştigarea alegerilor parlamentare 2012 la acest scor de către USL. Pentru asta se cuvine ca USL să le mulţumească.

Reprezentarea proştilor în Parlament

BRABOOOOOO ! Romanii tâmpiţi au reprezentare în Parlamentul României. Partidul lor, fără doctrină, fără program, fără valori, fără organizaţii, cu slogane deşănţate, cu mesaje ridicole, profund mincinoase, cu o televiziune a cărei programe a adunat cel mai inapoiat, cel mai mizerabil segment de telespectatori, a intrat in parlament. Ce fel de elector este acela care votează un asemenea partid. Ce speranţe să ai de la asemenea adunătură de oportunişti? Sigur că este vorba de PP-DD şi de asa zisul său electorat. În scurt timp acest partid se va risipi. Parlamentarii lui vor fi absorbiţi de cele doua puteri USL şi ARD. Unii care au căutat umbrelă pentru furăciuni vor pleca acolo unde le este locul, in puşcărie. Un milion de aşazişi români işi pun speranţele într-un ţigan prăpădit,mincinos şi lipsit de seriozitate. Dar, după ce PDL-ul a sfeclit-o rău de tot acum opoziţia se întăreşte cu o parodie de partid. Nu-i vorbă că şi făcăturile din ARD , Forţa Civică si Noua Republică sunt nedemne de a fi trecute in manualele de istorie. Doamne ce mizerii emană din acest popor. Cum de ne mai rabdă Dumnezeu?

Vot pentru Parlamentul Romaniei 2012

Plouă, plouă,ploua ! Semn de belşug. Am aşteptat ploaia, am aşteptat scrutinul. Ambele au venit cam târziu. Dar cu multe speranţe. Am fost la vot in Târgovişte la secţia nr 42. Deşi ploua tare şi bătea vântul de nu puteai utiliza umbrela, electorii stăteau la coadă. Nu într-un număr prea mare. Dacă în biroul secţiei de votare s-ar fi desemnat persoane responsabile şi mai îndemânatice sau măcar instruite, votarea s-ar fi desfăşurat într-un ritm accepabil pentru cel care, ud, a venit prin băltoace, cu umbrela dată peste cap, asteaptând să işi facă datoria şi să facă iar acelaşi drum pe vreme rea spre casă. Trei fete caută pe aceiaşi listă acelaşi votant încurcându-se reciproc. Preşedinta stă de vorbă in secţie cu o cunoştinţă despre probleme personale, dealtfel importante doar ptr ei. Regret că nu am făcut poze. Pe de o parte este interzisă intrarea în secţie cu aparat foto, pe de altă parte ploaia împiedică fotografierea. DAR CU TOATE NEPLĂCERILE; LUMEA MERGE LA VOT. SPER CA ŞI REZULTATUL SĂ FIE CEL PE CARE ÎL DORESC. USL 70% !

Boicotarea refrendumului

Decizia CCR de a stabili condiţia de validare a referendumului pentru suspendarea presedintelui, prezenţa la urne a jumătate plus unul din populaţia cu drept de vot, a dus instinctiv la stabilirea unei strategii de invalidare, împiedicarea exprimarii votului de catre o cât mai mare parte din electorat. PDL a acceptat rapid aceasta strategie, neavând scrupule in legătură cu încălcarea principiilor democraţiei, asigurarea dreptului la vot pentru toţi cetăţenii. Îndemnul la boicot i-a scos din dificultatea de a susţine o campanie printre oameni, lipsiţi fiind de argumente cu care să îi convingă să îl susţină pe preşedintele Băsescu. Traian Băsescu a afirmat în acest timp că ar fi un preşedinte laş dacă ar îndemna la boicot, dar asa cum îl ştim nu a ezitat să facă exact pe dos. A îndemnat la boicot şi a boicotat chiar el însuşi referendumul. A procedat asa pentru că avea toate informatiile, că, dacă se va realiza cvorumul el va fi demis cu o majoritate rusinos de mare. Stindu-se că administraţia locală este controlată în mare parte de USL, nu aveau certitudinea că boicotul lor va avea efect. Acesta este după părerea mea motivul pentru care s-a negociat cu UDMR intervenţia premierului Victor Orban pentru a îndemna ungurii din România la boicot. Eu cred că UDMR nu ar fi fost ascultat de unguri asa cum a fost ascultat Orban, şi, exista riscul de a suferi consecinte pe plan politic intern, se stricau definitiv relaţiile cu USL şi imaginea în ochii românilor s-ar fi feştelit rău. Am convingerea că a existat o întelegere, Băsescu a făcut o promisiune UDMR şi premierului Orban. Obiectul acestei înţelegeri poate că se va cunoaşte cândva, oricum el se găseşte printre obiectivele solicitate de UDMR în decursul trecutelor guvernări, şi conţine, cred eu, conceptul de autonomie... Acest boicot ar putea să îi coste. Băsescu a intrat în coliziune cu democraţia dar a fautat şi CCR-ul care a cerut participare la vot. Motivul boicotării nu poate fi intenţia de fraudă a USL pentru că nu au existat probe (semnale)înainte de 29.07.2012. În timpul desfăşurării referendumului nu s-au constatat fraude care să justifice temerea iniţială şi nici evenimente care să demonstreze vicii de organizare sau de apliare a legii, şi care să pună sub semnul întrebării rezultatul votului. Ceea ce s-a bănuit că se va întâmpla s-a şi întâmplat . Cei care s-au prezentat au votat covârşitor pentru demiterea preşedintelui iar boicotul a diminuat procentul celor care ar fi votat impotriva demiterii dar se inţelege, şi numarul participanţilor. Raportat la numarul de alegatori din listele permanente cei prezenţi la vot reprezintă mai puţin decât ar fi fost necesar. Strategia Băsescului s-a dovedit a fi corectă. Dar s-ar putea să nu-i fie şi utilă. Cu toţii stiam, şi CCR a afirmat, că numărul alegătorilor este mai mic decât cel din liste. Acum se scot alte cifre,alte liste, alte evidenţe care dovedesc că există un număr mai mic de alegatori decât cel din listele permanente. Dintr-o proastă organizare sau poate deliberat s-au luat în considerare listele electorale permanente care nu sunt operate corect şi la timp. Nu stiu precis dar bănuiesc un interes al administrţiei locale în a mări numarul de locuitori. Stiu însă sigur că în Romania nu se face treaba corect şi nu se controlează modul în care se lucrează din punct de vedere calitativ iar despre calificarea angajaţilor din primarii nu exista prea multe cuvinte de apreciere. Traian Băsescu a fost votat de 5milioane şi acum 7milioane îi doresc demisia. Pe cine mai reprezintă el acum ? Cum se va manifesta el faţă de un popor care nu îl mai vrea? Cum va coabita el cu USL ? Cum va fi privit acum de conducătorii ţărilor din lumea civilizată? Răspunsurile se cunosc. Lui Traian Băsescu nu îi pasă de nimic. Vrea un singur lucru . Să rămână la putere şi să decidă el totul şi pentru toţi. Câteva întrebări nu îmi dau pace. Îşi va asuma Curtea Constituţională consecinţele repunerii lui Băsescu în funcţie în aceste condiţii? Sunt conştienţi aceşti judecători de ceea ce se va putea întâmpla cu o ţară care va fi condusă de un preşedinte nelegitimat prin vot? Îşi asumă ei consecintele faptelor acestui om care este urât de popor şi de a cărui imprevizibilitate şi răzbunare nu se mai îndoieşte nimeni? Dacă hotărârea lor va fi urmată mai devreme sau mai târziu de mari mişcări de stradă de proteste şi de greve se consideră ei responsabili ? Înclin să cred că acei judecători de la CCR nu pot să fie atât de iresponsabili. Viorel Mecheş

Adevaratii luptatori pentru credinta si libertate. Ei nu au dobandit drepturi,privilegii si bani. Ei au fost batuti si umiliti ani multi. *************************************************************************************** Noaptea Învierii din închisoarea Pitești, anul 1949 Viaţa duhovnicească din închisori - Prăznuirea sărbătorilor Autor: Traian Popescu Şi iată noaptea de Înviere. Odată cu bătaia clopotelor care răzbea până la noi, au început să apară lumânări aprinse în stradă, dincolo de casele lipite de zidul închisorii. Acest decor, care pentru noi luase proporţii cosmice, avea însă şi semnificaţia mesajului spiritual al acelor care nu ne uitaseră şi care acum doreau să ştim că sunt împreună cu noi sufleteşte. Nu le-am putut răspunde decât cu un Hristos a înviat! care a început discret, apoi s-a dezlănţuit din cele aproximativ 800 de glasuri. Dacă cineva ar fi putut asista la acel moment, l-ar fi asemuit cu o imensă catedrală în care sutele de lumânări din stradă împreună cu glasurile noastre marcau Învierea Domnului, cu moartea pre moarte călcând. Totul vibra: aerul, ferestrele, uşile, dar mai ales inimile noastre, fără a ne imagina ce cataclism va veni peste ele nu după mult timp. Când s-a aşternut liniştea, ostaşul din post a spus: Adevărat a înviat! (Traian Popescu - Experimentul Piteşti, Editura Criterion, Bucureşti, 2005, pp. 65-66) ************************************************************************************** Sfintele Paști în catacombele minei Baia Sprie, anul 1954 - mărturisirea părintelui Justin Pârvu Viaţa duhovnicească din închisori - Prăznuirea sărbătorilor Autor: Pr. Justin Pârvu În 1954, noi am sărbătorit învierea lui Hristos la 800 metri sub pământ într-o mină de plumb. Personal am fost unul din cei care făceau curse cu acele vagoane joase pe care le foloseau în mină să care minereu; aşa că slujba mea era în principal să merg mult. Mulţi dintre noi munceam împreună. Cum puteam să sărbătorim Paştele? Din freze am făcut clopote. Am luat toate bucăţile metalice de la frezele pentru rocă şi le-am pus pe o sfoară. Lovite toate cu o tijă metalică de la un capăt la celălalt al sforii făceau un zgomot minunat. Acela a fost momentul când anunţam începerea slujbei. Atunci am intrat în ascensor şi am coborât în locul unde se aranjase un altar şi cruci din bârne. A fost momentul vieţii noastre când am simţit o adâncă, religioasă tăiere a respiraţiei. Noi, preoţii am cântat tot ceea ce ştiam tare, profund, cu tot riscul. Eram cumva în afara noastră, nimeni nu se temea de pericol – era atunci sau niciodată; cu toţii eram într-un gând. Când am intrat în ascensor, am intrat cântând „Hristos a înviat!“. Apoi am auzit pe cei care coborau de la suprafaţă în mină în locul nostru, am putut auzi cântecul lor în adâncime, în mină. Cântecul a început jos sub pământ, a continuat în ascensor şi la suprafaţă. Am intrat la duşuri cântând. După spălare ni se dădea ceai, dar atunci autorităţile ne-au încuiat în dormitoare două zile. După cele 2 zile, ne-au adunat pe toţi în faţa comandantului lagărului. „Ştiţi de ce aţi fost încuiaţi, nu-i aşa? Când vă va intra în minte că sunteţi aici pentru reeducare? Când o să vă vină mintea la cap? Priviţi aici, băieţi! (şi au îndreptat ameninţător puştile lor spre noi). Toate vieţile voastre sunt în mâinile noastre: suntem cei care decidem ce se va întâmpla cu voi. Şi am decis că voi nu sunteţi buni de nimic. Vă vom împuşca pe toţi. Acum, toţi preoţii în dreapta mea!” Acolo am fost 20 de preoţi atât ortodocşi cât şi greco-catolici. Eu personal n-am ieşit, am stat împreună cu laicii. Apoi, comandantul a început din nou: „Acum, uitaţi-vă bine la ei! Vedeţi! Aceştia sunt cei care vă învaţă ideile lor politice. Aceştia sunt criminalii care vă bagă în cap ideea de Dumnezeu. Eu nu ştiu de unde au luat preoţii ideea de Dumnezeu. Hei, voi! îndrăzniţi să spuneţi că voi credeţi în Dumnezeu?! Oricine spune că mai crede în Dumnezeu să facă un pas în faţa mea, chiar acum!“ Ce puteam să fac? Nu am făcut pasul prima dată, dar acum trebuia să-l fac. Nu am avut curajul în primul moment, dar de data asta mi-am spus mie că trebuia să recunosc ceea ce aşa şi era: credeam în Dumnezeu. Am păşit în faţă. Comandantul mă cunoştea foarte bine. „Hai, spune, de unde eşti?” I-am spus de unde sunt şi m-a întrebat: – „Crezi cu adevărat că există Dumnezeu, nu-i aşa?” – „Da!” – „Nu sunt mai mulţi decât tine? Hai să-i chemam pe toţi aici”. Şi au adunat toţi preoţii. Curtea lagărului era plină de gropi adânci şi pline cu apă. Superiorii ne-au alergat prin acele gropi timp de 2 ore. După aceea nici una din acele gropi nu mai era plină de apă, curtea a devenit ca o mlaştină murdară. (Pr. Justin Pârvu - “Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos – vol I”)

Blog 12

*
http://bit.ly/jos-basescu


Scrisoare deschisa catre T Basescu -C.T.Popescu

Ader intrutotul ideilor exprimate in aceasta scrisoare le aprob si sper sa trezeasca multi oameni. As dori ca cei care o citesc sa o faca cunoscuta si altor oameni.

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu
C.T. Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie. Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi. Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul! Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Nu vă sfiiți, trimiteți-l mai departe. Poate doar așa se trezesc cei mulți.

DE CE se deterioreaza nivelul de trai in Romania si de ce

O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste aici:
Cum se distruge o natiune! Doar cu psihologia maselor, bine cunoscuta!
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!

Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10."
Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla. Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
"Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.

Nu poti multiplica bogatia divizand-o."

ROSTUL- de Braduţ Florescu

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda.
IATA CE ARTICOL A SCRIS, DUPA CE A PLECAT :

Rostul
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.
Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Suna-ti familia, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.
Sa traiesti.
Bradut Florescu

A primit pe mail acest articol şi l-am apreciat ca fiind foarte realist. Vă rog să îl citiţi şi să-l distribuiţi
Viorel. M

Pentru multi speranta are ...alte azimuturi[/b]

Basescu merge sa « consulte » o vrajitoare :
Vrajitoarea, foarte concentrata, închide ochii si îi spune :
- Va vad trecând pe un bulevard foarte mare, într-o masina decapotabila si lumea strigând de bucurie.
Basescu zâmbeste si o întreaba :
- Deci multimea este fericita ?
- Da, ca niciodata !
- Si oamenii alearga dupa masina ?
- Da, alearga în jurul masinii, ca nebunii. Politiei îi este foarte dificil sa faca loc masinii.
- Sunt si oameni care poarta drapele ?
- Da, drapele si bannere cu cuvinte de speranta pentru un viitor mai bun.
- Chiar asa ? Si oamenii striga, cânta ?
- Da, oamenii striga fraze de speranta : «Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine !!! Poporul este în sarbatoare.
- Si eu, eu cum reactionez la toate astea ?
- Nu pot sa vad !
- Nu ? De ce ?
.
.
.
.
- Cosciugul este închis.
AM